Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleViata de familieCu drag, despre cei miciNepotii, fericirea mea!
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,58
8 voturi
2064 afisări
img
img
img
img img img img img

Nepotii, fericirea mea!

Articol adăugat de Floare Dragos-Roman  Offline la 29 octombrie 2009*
Tags:

nepoti

,

bunica


Nepotii, fericirea mea!

Cred ca Dumnezeu asa a lasat - iubirea dintre nepoti si bunici sa nu poata fi intrecuta de nici o alta iubire pe lumea asta. Ferice si de unii, si de altii!

Mi-am iubit mult copiii, asa cum parintii ne-au iubit pe noi, copiii lor. Am facut multe sacrificii, intr-o perioada grea, ceausista, asa incat lor sa le fie bine, sa nu simta greul vietii. Ne-am ridicat cu mare truda (salarii mici, de dascali, sotul bolnav si ani de zile prin spitale) o casa la tara, unde traiam atunci,  i-am educat cum am stiut noi mai bine, i-am scolit. Acum sunt profesori amandoi, cum am fost si noi la vremea noastra. La randul lor, au familii, copii. Despre acestia, copiii lor- nepoteii vreau sa vorbesc. De nu erau ei, muream de mult, pentru ca sunt f. bolnava. Nu-i o poveste ce va voi spune si nici nu-s singura de aceasta parere si nici prima, dar nepotii sunt cel mai eficient medicament pentru bunici, cel mai pretios balsam! Nu mai pot merge la ei (doar cu masina), dar vin ei la mine, cu parintii lor. De cate ori acestia pot. Si cand vin, nu ma mai doare nimic. O iluzie, desigur, o magie, dar benefica si pe care mi-as dori-o mereu.

Mai ales cand ii strang la piept si incep sa-mi povesteasca despre scoala (fetele), ce calificative au luat (sunt inca in ciclul primar), ce serbari pregatesc, cum s-au gandit sa-si sarbatoreasca zilele de nastere… si cand mezinul, Ionut, la un anisor si 3 luni ale sale, intrand in scara blocului meu, stiind ca vine la “buni”, face-o galagie de-i scoate pe hol pe locatari. Inainte acestia ieseau, nestiind ce-i cu-atata veselie, acum ies, sa se bucure si ei de venirea lui, ca le drag la toti. Puiutul de om topaie fericit, striga, rade din tot sufletul si-i trage cat poate pe parinti dupa el pe scari, s-ajunga mai repede la mine. Eu il aud, ii deschid larg usa si atunci sa vezi bucurie! La cote mazime! Se-arunca-n bratele mele si-si lipeste dragastos obrajorul de al meu, sarutandu-ma dulce, apoi ma priveste-n ochi sa-mi vada reactia. Si rade fericit. Se gaseste unde trebuie, lipit de bunica lui draga.

Cred ca Dumnezeu asa a lasat - iubirea dintre nepoti si bunici sa nu poata fi intrecuta de nici o alta iubire pe lumea asta. Ferice si de unii, si de altii!




* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Retrospectiva vietii,  Bucuria de-a fi bunic,  Gogosi rapide de la...,  Dumnezeu... intr-o clipa...,  Adio, prietenul meu drag

 
SUS