Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleViata de familieCu drag, despre cei miciBunicule, deschide ochii...am atatea sa-ti povestesc
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
10,00
13 voturi
2384 afisări
img
img
img
img img img img img

Bunicule, deschide ochii...am atatea sa-ti povestesc

Articol adăugat de Rodica Puscasu  Offline la 20 ianuarie 2011*


Vine o vreme in viata oricarui om, cand sirul zilelor se scurteaza...apoi se intrerupe. Ma gandesc cu groaza la zilele cand parintii mei nu vor mai fi, dar cel mai greu o sa-mi fie sa ii explic Alexandrei toate aceste lucruri...

Mirosea a frunze de nuc si a brad. Bunicul meu statea cuminte, acolo, in cutia aceea din lemn de stejar, fara sa scoata nici un cuvant...iar eu nu intelegeam de ce nu deschide ochii; mama si bunica stateau acolo, langa el, stergandu-si din cand in cand, ochii cu colturile baticului. 
Aveam 5 ani...si nu intelegeam de ce, dintre atata lume adunata acasa la bunica, nimeni nu voia sa se joace...iar dintre toti, pe bunicul il gaseam cel mai vinovat...nu puteam sa-l iert; se schimbase atat de mult - el, care in fiecare seara ma tinea pe genunchi, langa soba si imi spunea povesti despre cum ii iubeste Dumnezeu pe oameni, el, care ma lua cu el la camp si imi arata toate insectele si toate plantele pe care natura le-a impanzit peste tot pamantul...de ce nu mai voia sa vorbeasca cu mine?
Am pasit incet, pana am ajuns la el. Am pus mainile mele mici peste mainile lui si i-am soptit:
- Bunicule, te rog, deschide ochii...am atatea sa-ti spun...haide, bunicule, esti suparat pe mine?
Vorbele mele au facut-o pe mama si pe bunica sa izbucneasca in lacrimi...apoi bunicul a plecat, cu tot alaiul acela de oameni, asezat in caruta plina de flori...si nu s-a mai intors niciodata; eu am ramas in curte, cu lacrimile siroindu-mi pe obraji...M-a luat o vecina la dansa...am stat acolo, cuminte, in timp ce ea punea pe foc, in cuptorul din curte...
- Ce miroase asa de frumos? am intrebat-o, stergandu-ma la ochi cu maneca hanoracului.
- Sarmale, maica...sarmale...cand s-or intoarce de la cimitir, or sa fie gata, maica..
Au trecut 28 de ani de atunci...dar de fiecare data cand pasesc in curtea bunicilor, inca mai miroase a frunze de nuc si a brad...cateodata simt chiar si mirosul acela de sarmale facute la cuptor..


* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Cat timp petrecem cu...,  Si dorinta mamei s-a...,  Adio, prietenul meu drag,  Invata copilul sa...,  Patru combinații cu...,  Influenta televizorului...,  Nevoile copiilor,  Pași de urmat dacă vrei...,  Implica-ti copilul in...,  Vacanta de odinioara,  Greselile parintilor in...,  Top 10 activități...,  Relationarea si...,  Ateliere de creatie...,  Familia si fericirea ei,...,  Figurinele de colorat,  Fobia sociala la copii,  Limbajele de iubire ale...,  Stresul la cei mici...,  Beneficiile sportului in...

 
SUS