Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleResursePovestiCOCO si CUCA - poveste adevarata
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,95
21 voturi
2877 afisări
img
img
img
img img img img img

COCO si CUCA - poveste adevarata

Articol adăugat de Floare Dragos-Roman  Offline la 22 iulie 2010*


Despre doua pasari - vedeta, de curte: un cocos si un curcan

Asezati-va, dragi copii, la umbra unui nuc batran din curtea sau gradina voastra ori a bunicilor, ca eu, o bunica cu 3 nepotei dragi, o sa va spun o poveste hazlie, dar adevarata, cu 2 pasari de curte, din multele pe care le aveam, pe vremea cand traiam la tara!
Pentru inceput va voi vorbi despre COCO, cocosul nostru, al familiei, la un moment dat, mare si impintenat, cu o creasta cat o foaie de salata si de culoarea rubinului,  dar nu numai atat. Era "incaltat" cu o blanita de puf, pana sus, la coapse. Ce mai? Era deosebit prin intreaga lui infatisare! Si prin comportament era de nota 10! Isi iubea foarte mult suratele, adica gainusele si clostele cu progeniturile lor, le insotea peste tot, pazindu-le si imbiindu-le cu cu bunatatile descoperite de el in iarba sau in tarana, el doar uitandu-se cu jind la ospatul lor. Era doar... cavaler si asta-i regula! Dar si gainile si puisorii il iubeau la fel de mult pe COCO si erau mereu nedespartti. Cu atat mai mult il iubeam noi, stapanii, iar el pe noi, la fel. Ne-am atasat foarte mult de el. Si vice-versa! Atat de mult, ca in momentul cand ne vedea la poarta, intorsi de la serviciu, se facea si el prezent langa noi. Si gainutele dupa el, bine-nteles. Am inceput sa-i zicem COCO, iar el sa-si recunoasca acest nume. Asa ca, era destul o data sa-l strigam, si nu mai conta distanta unde se afla, nici gardurile, venea "mancand pamantul", la apelul nostru cu "trupa" dupa el. S-atunci am incercat si altceva, ca sa verificam daca intr-adevar pricepe ceva sau  e o coincidenta, ori o intamplare in ceea ce-i cerem si raspunsul lui. Am cantat noi, o data eu, apoi sotul inca o data: CU-CU-RI-GU! CU-CU-RI-GU! Copiii ne erau laga noi si se amuzau de mama focului, vazandu-ne cum ne prostim. Si, n-o sa va vina sa credeti! COCO al nostru s-a uitat tinta la noi, si-a scuturat tantos aripile si si-a inceput tantos programul de "cucurigat", timp in care gainile si puii erau foarte nedumiriti la ce se intampla. Nu era nici miezul noptii, nici zori de zi, nici pranz, cand canta cocosii de obicei, s-a abatut dragul de el de la program, sa ne faca noua de plac. Acum radeam toti cu lacrimi, dar el canta mai departe, pana ce unul din copii i-a aruncat niste boabe de porumb, ca sa-l opreasca. Sigur, la inceput nu ne-a crezut nimeni, din cei carora le-am povestit despre istetul nostru COCO. I-am invitat la ”demonstratii”. Sa vedeti, dragi copii, cum la poarta casei noastre se strangeau zilnic copii ca voi, rugandu-ne sa-i lasam in curte sa le cante si lor COCO. N-a prea vrut el la inceput sa-i asculte, nu-i cunostea, dar s-a obisnuit si cu copiii, mai ales ca n-o facea pe gegeaba. Ei veneau de-acasa cu biscuiti si napolitane in buzunare pentru el, asa ca COCO al nostru s-a cam "domnit" cu meniul. Pe langa boabele obisnuite de porumb, ii mai trebuiau si "delicatesuri", cum l-au invatat "spectatorii".
Dar  "vedeta" intre pasaretul nostru era si CUCA-curcanul. Din 12 puisori de curca, numai el s-a nimerit sa fie "baiat".  Restul-"fetite". Ne uitam cu drag la el, crestea foarte repede. Era si mai tantos ca COCO, impanat de margele. L-am botezat CUCA (de la "curcan"), sa-i semene cat de cat numele cu al lui COCO. Ce ne-am zis noi, stapanii? Hai sa vedem daca si pe CUCA reusim sa-l invatam sa stie de nume! Culmea c-am reusit! Poate s-a luat dupa COCO, nu stiu, dar cand il strigam CUCA, venea, si curcile dupa el. Nu stateau impreuna cu gainile niciodata. COCO cu echipa lui de gaini si puisori, CUCA, cu curcile lui, in locuri diferite.  Se intampla insa ca uneori, cand strigam pe unul din ei, sa vina amandoi, cu intreg convoiul de pasaret dupa ei. Adevarat spectacol! Noi le dadeam tonul si ei dupa noi: CU-CU-RI-GU! GLU-GLU-GLU! CU-CU-RI-GU! GLU-GLU-GLU! Cum sa nu-ti fie dragi, cum sa nu-i iubesti? Nu vorbeau ca noi oamenii, in cuvinte, dar ne intelegeau dorintele si ne ascultau.
Dar intr-o zi, nici nu vreau sa-mi amintesc de ea!, s-a intamplat nenorocirea. Venind acasa de la camp, strigandu-i de la poarta, ca de obicei, cei 2 nu s-au prezentat la "raport". L-am privit pe sotul nelinistita si atunci el mi-a aratat pe jos, prin iarba, fulgi de pasare si urme de sange. Apoi, ceva mai departisor, langa un gard, am auzit o zbatere surda de aripi si cotcodacit sters de gaini. ne-am apropiat speriati si ne-am gasit "eroii", ciufuliti si plini de sange, zbatandu-se inca intr-o incaierare ce parea pe sfarsite, ca si ei, de altfel...Mai vazusem  cocosi batandu-se, chiar si gaini, dar un cocos si un curcan, nu! Sotul i-a despartit destul de usor, erau vlaguiti de putere si atunci a observat ca bietul COCO  avea numai un ochisor. Pe celalalt i-l scosese raul de CUCA. De ce? N-am avut de unde sti. Poate si pasarile au orgoliu...Cine stie de la ce s-au batut...
De ciuda, in aceeasi seara, sotul i-a taiat capul lui CUCA. Am avut carne de la el cat de la un miel. Pe COCO l-am tot oblojit o vreme, rana i s-a vindecat, dar nu mai era cel de dinainte. Nu mai venea la chemarea noastra, nu mai avea grija de gainute. Ele-si gasisera cocosei mai tineri si sanatosi, iar el,  tot mai singuratic, fara pofta de mancare si viata. Se gandea oare la ce-a fost si unde-a ajuns? N-avea grai sa ne spuna. Cert e ca se chinuia mult. S-atunci, am preferat sa-i suprimam suferinta si intr-o sambata, cand pe-a 2-a zi ne asteptam niste musafiri, l-am sacrificat si pe el. Supa excelenta, carne frageda si gustoasa, dar n-am mancat-o deloc cu pofta. Asa cum n-am mancat-o nici pe-a lui CUCA. Dar, asa a fost sa fie...
Nu-i nimic ireal in toata povestea asta, toate s-au intamplat aevea, iar cei care aveti curte si pasari, incercat si voi, dragi copii, sa "dresati" un pic, pe una-doua din ele, macar atat cat sa stie de nume, daca nu mai mult si veti vedea ca veti reusi.  E vacanta si aveti timp! Si e placut, credeti-ma, mai ale cand ai si rezultate!
Va doresc vacanta placuta in continuare si daca mai vreti povesti (adevarate), am sa va mai scriu cateva cu mare placere, despre caini- cei mai credinciosi prieteni ai omului, despre randunici, buburuze si multe altele. Am trait multi ani in imparatia satului si am avut posibilitatea si bucuria de a vedea si a intelege multe, cu proprii ochi si minte. 



* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Alex cel nazdravan,  Fabule pentru copii,  Placinta cu nuca de cocos,  Relationarea si...,  Ateliere de creatie...,  Punguta cu doi bani -...,  Figurinele de colorat,  Cat timp petrecem cu...,  Fobia sociala la copii,  Limbajele de iubire ale...,  Stresul la cei mici...,  Beneficiile sportului in...,  Top 10 idei de cadouri...,  Anxietatea generalizata...,  Kinodiseea - un...,  Cind incep copiii sa ne...,  Jocul - serviciul celor...,  Beneficiile practicarii...,  Imunitatea la copii,  Anxietatea de separare...

 
SUS