Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleNastereaPregatirea nasteriiNastere normala sau cezariana?
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,73
3 voturi
6893 afisări
img
img
img
img img img img img

Nastere normala sau cezariana?

Articol adăugat de Dumitrica Popescu  Offline la 03 august 2010*

Nastere normala sau cezariana?

Orice viitoare mamica aflata la prima nastere are intrebari cu privire la momentul in care, in sfarsit, bebe vine pe lume.

Dragele mele,
Cred ca, asa cum mi s-a intamplat si mie, patesc toate viitoarele mamici aflate la prima nastere. Ma refer la dificila hotarare in ceea ce priveste modalitatea de nastere, hotarare care ne-a tratat cu nopti nedormite, nervi tociti, tensiune, agitatie. Cu atat mai mult cu cat fericitul moment se apropie.

Sa va spun despre mine.
Pe la 6 saptamani de sarcina, medicii nu reuseau sa vada embrionul la ecograf. Nu reuseau, si pace. Drept pentru care mi-au spus ( 2 medici diferiti ) ca am extrauterina. Ba chiar, ultimul medic mi-a spus, mot-a-mot : "Trebuie sa te internezi de urgenta. Iti recomand sa mergi la Maternitatea Giulesti, am eu acolo un prieten pe care ti-l pot recomanda. Trebuie sa iei in serios treaba asta, pentru ca altfel, daca refuzi internarea poti sa mori." Va puteti imagina cam cum m-am simtit, cu atat mai mult cu cat incredibila veste o primeam chiar de ziua mea de nastere. Am hotarat impreuna cu medicul si cu sotul ca a doua zi sa ma prezint la Maternitatea G. pentru internare si investigatii. Acolo am "dat" peste un medic rezident, de o nationalitate araba, care vorbea insa romaneste destul de bine. M-a tratat mai mult decat excelent. De altfel, acest lucru l-au facut toate cadrele medicale. Am fost foarte impresionata de atentia cu care am fost tratata, de faptul ca nu ma lasau nici macar 5 minute singura, si mai ales, de faptul ca am avut prioritate chiar si la ecograful transvaginal ( in conditiile in care, poate stiti, la momentul respectiv, ecograful era ultraperformant si apartinea si Clinicii de Fertilizare - va imaginati cam ce coada era acolo ). Am fost dusa in cabinet insotita de medicul rezident si de o asistenta sefa. Am "poposit" pe aparat si m-am lasat controlata. Bine am facut!
Domnul doctor, caruia i-am uitat numele, spre rusinea mea, mi-a dat cea mai frumoasa veste posibila. "Ce aveti ma, cu doamna? Doamna ce v-au facut oamenii astia? Lasati-o ma in pace. Femeia are uter retrovers si din acest motiv nu se vede sarcina. Are intre 5 si 6 saptamani, este foarte bine. Hai, lasati-o sa se bucure de bebe." A fost cea mai frumoasa zi din viata mea. Dupa ce traisem una de cosmar cu cateva ore inainte.

E, in urma acestor suspiciuni care, bineinteles, mi-au fost notate in fisa, Doamna Dr. Jilescu Mihaela, a considerat sa este un tratament mai speciala, ca nu cumva sa apara ricul de a pierde sarcina. Drept pentru care m-a "indopat" de tot felul de vitamine, mi-a facut analize sanguine de vreo trei ori ( pe parcursul sarcinii ) , iar in luna a sasea m-a trimis la morfologie fetala la Bucuresti, la clinica Medsana. mi-a spus ca este necesara pentru ca se detecteaza sindromul Down si orice malformatie pe care bebe ar putea sa o aiba. Am mers acolo in cateva zile de la momentul recomandarii. 
A fost, pentru mine si sotul meu, primul moment in care am facut cunostinta cu fetita noastra. La 4D am putut sa ii vedem toate organele, manutele, piciorusele, fetisoara ei dulce, am vazut-o mancand, i-am ascultat inimioara batand, am vazut-o cum facea "box" cu mamica ei. Doamne, ce moment emotionant. Am chiar si un CD cu ceea ce am vazut acolo. Va puteti inchipui ca fetita mea la nastere semana perfect cu ceea ce vazusem la ecograf? La chip ma refer. Fabulos!
Oricum, sa trec la subiect. Aproape pe tot parcursul sarcinii, am sustinut sus si tare, ca eu o sa nasc normal. Consideram ca este cea mai buna varianta pentru mine. Aveam aproape 23 de ani-se presupune ca nasti mai usor cu cat esti mai tanara, sanatoasa eram, fetita era bine si nu foarte mare ( aproximativ 3 kg ). Cam toate conditiile erau indeplinite. Bineinteles ca, desi luasem aceasta hotarare, frica ma cam macina in interior. Era inevitabil.
Asta, pana intr-un moment, cu vreo 2 saptamani inainte de nastere, cand sotul meu a venit de la serviciu si a inceput sa-mi povesteasca o gramada de intamplari foarte urate cu femei care au nascut normal. Adica ce probleme mari au aparut, si cum au avut de suferit atat ele, cat si bebelusii lor. Am simtit aroape instantaneu o frica imensa si, in 5 minute, m-am hotarat ca vreau cezariana. Am sunat-o pe d-na dr. si i-am spus ce mi s-a intamplat. m-a chemat la cabinet a doua zi ca sa discutam. Dupa ce i-am expus motivele mele, dumneai nu a putut decat sa actioneze in sensul dorintei mele. Atunci m-a programat la cezariana pe 14 mai 2007, ziua cand dumneaei intra de garda la Maternitate. 

Pe la ora 13 eram acolo, cu bagaj si cu sufletul pregatit pentru marea "minune". Mi-am trimis acasa toate rudele, nu doream sa stiu ca e vreo persoana pe afara, care asteapta, si asteapta, si asteapta. Pana pe la 16, doamnele asistente m-au pregatit. Mi-au facut un ecograf, mi-au completat toate documentele necesare, m-au schimbat si m-au condus in sala de operatie. Am fost asistata atat de d-na dr. Jilescu, cat si de anestezista, o alta d-na dr, asistente, si asistenta de la neonatologie cu d-l dr. neonatolog. Ce pot sa va spun?
Ma felicit pe fiecare zi pentru decizia pe care am luat-o. Si abia astept sa raman iar insarcinata. de data aceasta nu voi mai avea nici macar un strop de emotie, frica. Stiu ce inseamna si e foarte bine. Ce vreau sa zic?
Pai, am intrat in sala de operatie la 16, fara nici o contractie, fara nici o durere, cu sarcina la termen ( 38 de saptamani ). Am fost anesteziat ( rahie - in coloana, de la mijloc in jos ), dupa care a inceput operatia. nu am simtit nici macar cea mai mica senzatie de durere. Doamnele asistente mi-au facut codite, mi-au spus bancuri. Dupa ceva timp, am intrebat: "A inceput d-na dr. sa taie?". Eu nu simteam absolut nimic. Am primit cel mai neasteptat raspuns:"Stai linistita, ca acum o scoate." Atunci am simtit un val imens de emotie, un tsunami, care a pus stapanire pe mine si mi-a paralizat toate reactiile. Dupa vreo 2-3 minute, am auzit-o plangand, apoi am vazut-o, mi-a fost data sa o sarut de BUN VENIT si a fost lasata in grija neonatologilor pentru protocolul de curatare a cailor respiratorii, pentru teste. Am mai vazut-o o data, dupa care ea a fost dusa in sectia de neonatologie, iar eu... am fost reparata de d-na dr. ce sa spun, mai mult decat ca intr-o ora am nascut, fara dureri, fara tipete, fara alte complicatii. o ora!. Apoi am fost dusa la sala de terapie intensiva cu perfuziile agatate de mine. Abia dupa vreo 30 de minute am inceput sa simt ceva dureri. Dar mi s-au facut calmante vreo 2 zile si am mai simtit dureri, destul de mici inca vreo 5 zile dupa aceea ( ca dupa o operatie de apendicita ).
 
Doamnelor, va spun, ma felicit pentru alegerea facuta. De ce doamnelor sa ne condamnam sa ne chinuim atat, cu acele dureri care am inteles ca sunt infioratoare? de ce sa riscam sanatatea noastra si a copiilor nostri? ( Trecand prin vagin, daca aici exista diverse chestii, ei se pot imbolnavi, daca nu ies prea usor, pot fi extrasi cu forcepsul, care nu este deloc grozav, pot avea cordonul ombilical infasurat in jurul gatului, s.a. ). De ce sa trecem prin niste momente cumplite, singure, poate cu o infirmiera sau cu moasa, care mai are in grija inca vreo 10 doamne, cand putem fi asistate foarte frumos de doctor, asistente si toate cele? De ce sa riscam sa ne fie uitata placenta inauntru si sa patim cine stie ce, de ce sa ni se urce vreo "matahala" pe splina si sa ne-o rupa, daca bebe nu vrea sa iasa, si sa ajungem la spital, in loc sa avem grija de el? De ce sa nu depasim momentul cat mai frumos posibil? Fara chin? Chiar e de crezut ca ansterea normala face bine cuiva? Nu vad de ce sa suport, ca femeie, ca viitoare mama, niste dureri groaznice, cand pot sa le evit? Nu sunt masochista. Si voi demonta si mitul conform caruia o femeie se reface mai repede dupa o nastere normala decat dupa o cezariana. Nimic mai fals. eu sunt o dovada vie. In vreo 6 luni mi-am revenit complet. Si am alaptat pana la 2 ani, cand eu am decis intreruperea, nu lipsa laptelui. Si nu am ramas cu dureri de cap, de mijloc, sau mai stiu eu ce. Sunt perfect sanatoasa. Si abia astept sa mai fac un bebe. 

Care va sa zica, eu militez pentru nasterea prin cezariana. Pentru mine a fost cea mai buna solutie.
Dragele mele, ganditi-va foarte bine si alegeti asa cum simtiti.
Nastere ursoara celor care urmeaza sa paseasca pe acest taram, al mamelor.


* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Sarcina pe saptamani,  Diferente intre prima si...,  Cele mai mari 10 griji...,  Povestea Karinutzei,  Cum scapi de kilogramele...,  Un fratior grabit,  Amintirile mamicilor,  Nu va temeti..., iubiti...,  Nasterea:spaima sau...,  Ajunsi la maternitate,  Cea mai frumoasa clipa...,  Ce-am cumparat pentru...,  Puterea unei viitoare...,  Trusoul bebelusului,  Lectura pentru bebeluşi...,  Mamica de Printzesina,  BAIAT SAU FATA: Afla ce...,  Ce viseaza bebelusul?,  Cezariana vs. nasterea...,  Lucruri bine de stiut...

 
SUS