Nu mă recunoaşte, deşi eu o cunosc. Mi-a fost colegă de liceu. A renunţat la şcoală după doi ani. Acum ştiu şi de ce.

[..] La coadă se aşează şi un copil de opt sau nouă ani. Are şi el urme clare de înţepături. Alţi zece copii fac hărmălaie în jurul ambulanţei. Îşi arată şi ei cu mândrie antebraţele. Unii n-au nicio urmă şi fac asta doar de frondă. A te droga aici e un semn că eşti bărbat. Alţii au însă câte o urmă proaspătă de ac.

Am devenit cel mai bun prieten al copiilor. Mulţi vin şi mă iau în braţe, unul încearcă să îmi trosnească degetele, dar îl ridic în aer şi îl dau uţa. Se opreşete apoi şi îmi pipăie venele. Nici lui nu-i vine să creadă că nu "bag" în venă. Toată lumea "bagă" în venă aici. Unii mai şi mor...

Mi se povestesc două cazuri recente. "Nenea, eu am văzut un mort. Îi crescuseră un fel de floricele pe piept". "A murit de supradoză"? Copilul dă din cap afirmativ. Apoi îşi aminteşte că nu e bine să fii prea sincer când vine vorba de droguri şi ridică din umeri. "Adică nu ştiu".

Al doilea caz este o sinucidere. "A luat cuţitul şi şi-a tăiat gâtul într-o parte". Puştiul face şi gestul. "Era panicat". Cuvintele ca «panică», «supradoză», «heroină», «legale» fac parte din vocabularul lor comun. Numai la seringi le zic în continuare «siringi». Iuliana încearcă să-i corecteze.

"Eşti clasa a doua, ce note ai la şcoală?" "Foarte bine", susţine puştiul râzând sarcastic.

[..] "Eram un grup de prieteni şi niciunul nu a ezitat, când am avut ocazia. Ni se părea că găsisem elixirul fericirii".

Evident, a regretat mai târziu. A încercat să se lase, a căutat ajutor. Cu un deceniu în urmă, era foarte greu să-l şi primeşti. S-a lăsat cu eforturi grele şi de-atunci şi-a spus că este de datoria lui să-i ajute pe alţii. Aşa a apărut "Integration". Un loc unde cei care vor să se lase de droguri au acces la grupuri de suport şi tratament cu clorhidrat de metadonă, substanţă care substituie nevoia de opiacee.

Nu toţi vor să se lase, însă, fapt care, pe lângă efectele drogurilor îi expune şi la riscul de infectare cu hepatită sau HIV prin folosirea în comun a aceleiaşi seringi. O altă problemă întâlnită de Camil este că din 10 consumatori, 9 folosesc acum "legale". Substanţe vândute în spice shop-uri drept săruri de baie.

Pentru "legale" nu există tratament substitutiv. Iar surescitarea dată de aceste stimulente sintetice îi face pe consumatori paranoici şi greu de abordat.

"Prevalenţa hepatitei C şi mai nou chiar HIV, dar acum ne referim strict la hepatita C, este undeva de peste 80 - 85% în rândul consumatorilor. Este o boală foarte gravă, care duce la cancerul ficatului", spune Camil.

"Încercăm să stopăm răspândirea acestui virus, care e foarte rezistent. Oferindu-le echipament steril de injectare, dar şi informaţii referitoare la bolile cu transmitere sexuală sau care se iau prin injectare la comun, sperăm să diminuăm riscul de contactare a hepatitei C şi a altor boli".

"O altă componentă a acestui program de schimb este încercarea de a recupera seringile şi a stopa răspândirea lor în comunitate. Dacă mergeţi în zonele acestea defavorizate, veţi vedea seringile aproape peste tot, ca un covor. Copii se joacă printre ele, ceea ce înseamnă un risc absolut crescut de infectare".

Seringile se pun într-un recipient sigilat şi sunt duse apoi direct la incinerator.
[..] După un timp, copiii devin obraznici. Li se alătură unul cu un mers confuz şi o privire tulbure. Dispar câteva minute, după care se întorc nervoşi.

"Uite ce zice ăsta, că ai zis să fie moartea la mine! Ba la tine, la tine să fie moartea, cheliosule", este apostrofat Camil. În situaţii de genul acesta regulile de mers pe teren spun că trebuie să taci şi să înghiţi. Nu ne mai jucăm cu cei mici. Îi ignorăm cât timp unul dintre ei ne arată cocoşelul, iar altul aruncă în mine cu un capac de sticlă.

Zboară şi o piatră, dar nu era destinată nouă, ci unui şobolan neverosimil de gras care traversase zona. În cele din urmă intervine o femeie care alungă copilul nou venit cu privirea tulbure.

"Pleacă, mă, de-aici, drogatule"! Eu încă sunt mirat că şi copiii au ajuns să se injecteze. Camil îmi povesteşte cazul care l-a şocat pe el cel mai mult. O fetiţă de doi ani care a ajuns în orfelinat în sevraj. Mama ei îi injecta heroină ca să nu mai ceară mâncare.

Când să plecăm, mai apare o femeie. Dă seringile, ia altele la schimb. Spune că a auzit că dacă fierbi seringa la 90 de grade, nu mai e niciun pericol.

"În niciun caz", îi spune Camil. "Ar trebui fiartă în condiţii speciale, la 140 de grade, timp de o jumătate de oră şi chiar şi atunci nu mor decât germenii de la suprafaţa seringii, nu şi cei dinăuntru".

Femeia e întrebată dacă are hepatită C. Spune că are doar tulpina. I se spune că sunt mai multe tulpini de care trebuie să se ferească. Se uită confuză în jur. Nu mă recunoaşte, deşi eu o cunosc. Mi-a fost colegă de liceu. A renunţat la şcoală după doi ani. Acum ştiu şi de ce.

[..] Hepatită C are şi Ion. Dar are şi HIV. Ion nu este numele lui real, dar îi spunem aşa pentru că se teme să fie recunoscut. Are şi de ce. Într-un sondaj recent, întrebaţi ce vecini s-ar teme cel mai mult să aibă, românii au desemnat seropozitivii pe primul loc.

22% dintre români încă mai cred că HIV se poate transminte prin folosirea în comun a toaletei. 45% cred că dacă sunt ciupiţi de acelaşi ţânţar care a ciupit mai înainte un seropozitiv, se vor înbolnăvi de SIDA.
"Eram într-un grup de prieteni, ei consumau heroină şi, stând lângă ei zi de zi, am reuşit să o fac şi eu odată. Şi odată a fost de ajuns. Prima dată a fost rău, dar dacă încerci odată, o să încerci mereu. Primul an a fost plăcut. Apoi mi se făcea rău şi mă drogam de nevoie", povesteşte Ion.

Numărul de injectări zilnice varia în funcţie de calitatea mărfii. Dacă heroina era proastă, îşi injecta şi de 10 ori pe zi, până să ajungă la efectul dorit. Dealerii de la noi nu vând heroină pură. Mai bagă în amestec şi aspirină, diazepam sau nescafe pentru a-i da culoarea dorită. Aşa se face şi că marfa proastă te face să cheltuieşti mai mult. În cazul lui Ion, suma varia între un milion pe zi sau cinci. Când dădea atât de mulţi bani pe droguri, nu-i mai ardea să cheltuie şi pe seringi.

"Sincer... Luam de la unul, de la altul. Când erai disperat şi nu aveai, luai şi de pe jos... Nu mai ţineai cont. La farmacii spuneau că nu au. Avea un prieten de-al tău, îi puneai şi lui puţin şi după aceea făceai unul după altul. Şi nu unul, doi. Poate chiar şi 10 inşi".

Ion spune că ştia că riscă să ia hepatită, dar nu şi HIV. Asta până în 2003, după cinci ani de consum.

"Îmi apăruseră nişte ganglioni la spate şi am fost la spitalul 9 şi mi-au făcut analizele. Atunci mi-au depistat şi HIV, şi hepatita C, şi hepatita B".

"Eram şi 10 inşi pe o seringă. Odată. Dar, de exemplu, aceeaşi seringă o mai foloseau alţi zece. Dacă te întâlneai cu alt grup de prieteni şi aveai seringa la tine le-o dădeai lor. Puteau să folosească aceeaşi seringă şi 100 de inşi".