Sa luati în considerare intreaga persoana a copilului inseamna inclusiv judecarea temperamentului cu atentie. Este important să se ia în considerare copilul, nu doar vârsta lui. De exemplu, dacă copilul dumneavoastră este timid şi tăcut in mod natural, se poate ca el sa nu fie dispus să vorbească - nu că nu ar putea. Ascultati-l când se joaca, de exemplu. Este posibil ca in acele momente sa vorbeasca singur, ba chiar inca foarte fericit.

Printre fraţi, comparaţiile pot duce adesea la etichetari. "Micul nostru geniu," s-ar putea să spuneti de prescolarul foarte tare interesat de carti, sau "sălbaticul nostru copil", de sora lui mai mica dar foarte energica. Chiar si etichetele menite să laude diferitele abilităţi ale copiilor dvs. pot fi problematice. Fraţii, uneori, simt că dacă unul dintre ei "deţine" eticheta de atlet, celalalt frate poate chiar sa nu fie dispus sa incerce sa fie ca el, de frica sa nu esueze. Chiar si eticheta de "nemancacios" s-ar putea sa alimenteze exact comportamentul pe care l-ati dori schimbat. De aceea, atunci cand doriti sa va descrieti copilul in fata altei / altor persoane, cu el de fata, "modelati" exprimarile. Astfel, încercaţi "energic" (nu "sălbatic"), "curajos" (nu "alearga tot timpul"), şi "grijuliu" (nu "timid").

Asadar, nu uitati ca:

• Adesea, copilul incearca sa se comporte conform etichetelor puse tocmai pentru a va face pe plac.
• Nu fiti foarte stricti judecand copilul conform unor modele de dezvoltare descrise prin cartile scumpe pe care le-ati cumparat. Copiii nu citesc aceste carti ca sa stie ce asteptati dumneavoastra de la ei.