Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleViata de familieSfaturi rapide pentru parinti mai buniCand mama si tata au nevoie de timp impreuna
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,17
217 voturi
2696 afisări
img
img
img
img img img img img

Cand mama si tata au nevoie de timp impreuna

Articol adăugat de Ana Zarioiu  Offline la 03 iunie 2009


Dupa vreo 4 ani de cand am ramas insarcinata, mi-am dat seama ca ar trebui sa merg la coafor (nu doar ca sa tund copilul), sa-mi cumpar pantofi (masura 39, nu 24). Si amintirile m-au facut sa ma asez pe fotoliu si sa stau un pic cu ele...

Cand l-am cunoscut pe sotul meu eram la Tusnad. Si acum Tusnad, pe malul Oltului, reprezinta pentru mine cel mai romantic loc din lume. M-a cerut, in gluma, de nevasta in 3 zile, iar peste 9 luni eram casatoriti cu acte in regula si nunta in biserica.
Iar intre 20 si 30 de ani am invatat sa iubesc. Nu cu pasiune si capricii adolescentine, ci cu rabdare, cu emotie, cu incredere. Am invatat sa-i iubesc bunatatea, rabdarea, nerabdarea, faptul ca uita sa manance daca nu-i pune cineva in farfurie, faptul ca mananca orice ii gatesc, fara sa critice, fara sa se vaite. Am invatat sa-i iubesc meseria pe care o face cu pasiune si sa-i fiu alaturi si la bine si la rau. Si am crezut ca mai mult de atat nu poate iubi cineva. M-am inselat.
Cand am ramas insarcinata, am stiut aproape imediat. Inainte de 6 zile, minimum cat arata testul. Am asteptat sa treaca 10 zile si am cumparat 3 teste de sarcina. 2 pozitive, unul negativ. Sun sa-mi fac programare la ginecolog. M-a programat peste o luna, ca nu avea ce sa vada inainte. Bineinteles, sfaturile le-am primit si le-am si urmat: nu tutun, nu alcool, nu cafea, nu cola. M-am dus cuminte la control: eram insarcinata in 6 saptamani. 9 luni mi-a fost teama sa nu pierd sarcina, desi nu aveam nici o problema. Si 9 luni sotul meu a suportat toanele mele, plansetele, poftele, schimbarile de atitudine, insomniile mele. A fost alaturi de mine, m-a sustinut si m-a incurajat si a iubit bebeul pe care el nu-l simtea ca mine.

Apoi am nascut si l-am vazut 3 secunde inainte sa plece cu el din salon. Dupa asta, l-as fi recunoscut oriunde si oricand. O data la 3-4 ore trebuia sa ma duc sa-l alaptez. Eram gata cu cel putin jumatate de ora inainte. Tremuram de emotie si aveam fluturi in stomac. Asteptam cu atata nerabdare sa-l vad, sa-l iau in brate, sa-l ating pe manuta mica, incat uitam de perfuzii, de dureri si de ameteli. Cred ca n-am iubit niciodata asa, cred ca nu poate exista pe lumea asta ceva care sa ma emotioneze atat de tare cum ma emotioneaza copilul meu. Nici nu stiu cand au trecut 3 ani. In primul an eram foarte obosita si as fi avut atata nevoie de ajutor. Nu stiu ce fel de ajutor, caci daca se rotea in somn in patutul lui din camera de alaturi, il auzeam si ma duceam sa vad ce face. Nu reuseam sa dorm mai mult de 3 ore legate, chiar cand el dormea mai mult. Nu ma deranja sa ma scol de 2-3 ori pe noapte, nu ma deranjau scutecele, nu m-a deranjat cand l-am pazit o noapte intreaga ca avea febra.

In schimb am cam uitat ca sunt si femeie. Iar sotul meu nu s-a suparat si m-a asteptat sa-mi amintesc. Cred ca acum trec in alta etapa, in care inca nu stiu cum sa fiu si sotie si mama in acelasi timp.
Dar o sa invat, sunt sigura.




img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Alex cel nazdravan,  Timp... de ce nu te...,  Bucuria de-a fi bunic

 
SUS