Ne străduim fiecare dintre noi şi tot nu vom reuşi să fim părinţii perfecţi. Ne pierdem răbdarea câteodată, strigăm la copii şi în clipa următoare ne urâm pentru asta.
Obosim câteodată să fim calmi, exemplari de calmi... atunci când ţipă pentru că vor aceeaşi jucărie ... sau când li se pare că a celuilalt e mai frumoasă ... sau când îi apucă gelozia pentru că l-ai luat pe unul în braţe ... sau când îi răzbeşte foamea subit şi nu ai timp să le pregăteşti masa sau ... sau ... sau ... Şi ne vine să ne băgăm capul în cuptorul aragazului sau să facem doua ture în jurul blocului.
Cu toate astea, zi de zi abia aşteptăm să ne strângem în braţe mogâldeţele şi uităm totul când vedem că uneori ştiu să-şi mai şi împartă lucrurile, să aibă grijă unul de altul sau să se joace frumos împreună.