Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleViata de familieCu drag, despre cei miciDumnezeu... intr-o clipa de ragaz
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,86
51 voturi
4216 afisări
img
img
img
img img img img img

Dumnezeu... intr-o clipa de ragaz

Articol adăugat de Rodica Puscasu  Offline la 13 mai 2010*


Oare il simtim pe Dumnezeu mai mult in timpul copilariei?

L-am cunoscut pe Dumnezeu în copilărie, în timpul vacanţelor petrecute la bunica. Acolo, El era prezent mai mult decât oriunde. Îl simţeam în fiecare seară, când bunica Il ruga să mai potolească furtunile şi fulgerele, Îl simţeam dimineaţa când bunica făcea semnul crucii deasupra aluatului pentru pâine.

Cu timpul, vacanţele la bunica s-au rărit. Începea procesul acela de detaşare greu reversibilă, începeam să pierd contactul cu El. Apoi a urmat o adolescenţă exuberantă, perioadă în care trăiam falsa impresie că sunt invincibilă. A fost momentul când am pus la îndoială existenţa lui. Mă rugam superficial, folosind nişte clişee, nişte cuvinte goale pe care, de fapt nu le simţeam.
- Să te rogi întotdeauna din suflet… obişnuia bunica să mă sfătuiască.
- Dar ce rost are… când sunt atât de tânără, de plină de viaţă, ce rost are să aplec capul şi să îngenunchiez în faţa Lui?! gândea elanul meu adolescentin.

Mai târziu, ascultand-o pe bunica cântând atât de frumos “Tatăl Nostru”, El a venit şi a luat-o, ca să o aibă acolo, în corul Său de îngeri. L-am simţit atunci ca o adiere ce sufla frunzele nucului de la poartă, l-am simţit odihnindu-se pe prispa casei, apoi parcă L-am simţit stând în faţa mea şi aşteptând un cuvânt de la mine…cuvântul “cred”…pe care buzele mele n-au putut să le rostească.

M-am întors aici, în oraşul acesta unde toată lumea seamănă cu mine, îndoindu-se de existenţa Lui, aici unde contează doar prezentul material şi eu-l, aici unde viteza cu care se întamplă lucrurile e mult prea mare ca să mă pot opri într-o biserică să mă rog. Acum, dacă i-aş mai simţi prezenţa, nu L-aş mai ruga decât să mă ajute să cred în El...



* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Cat de greu este sa fii...,  Disneyland,  Si dorinta mamei s-a...,  Papusa SuperStar -...,  Nepotii, fericirea mea!,  Gogosi rapide de la...,  Adio, prietenul meu drag,  Craciunul copilariei mele,  Poezii dragute cu...,  Joaca cu copiii,  Povestea "Povestii...,  Vacanta de odinioara,  Copilul meu este timid...,  Un joc haios cu pirati,  Despre zâne,  Cum sa iti ajuti copilul...,  Tare-i greu sa fii copil...,  La cresa,  Obezitatea la copii,  Persoanele care au grija...

 
SUS