Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleViata de familieCu drag, despre cei miciBujorii Baraganului
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,30
12 voturi
4473 afisări
img
img
img
img img img img img

Bujorii Baraganului

Articol adăugat de Ana Zarioiu  Offline la 16 aprilie 2010*


La nici o ora de mers cu masina de Bucuresti se intinde Baraganul...

La nici o ora de mers cu masina de Bucuresti se intinde Baraganul, partea estica a Campiei Romane, parjolita vara de soare si inghetata iarna de crivat. Cu vegetatia lui de stepa, “granarul tarii”, locul de transhumanta de acum 500 de ani, nu impresioneaza calatorul. Daca treci cu masina nu vezi decat campie si, din cand in cand, cate o movila. E cald, foarte cald, iar apa e cam la 15-20 de metri adancime. Nu sunt prea multi copaci, nu e verdeata, nu sunt flori. Baltile par amortite si rar vezi cate un pescar. Iar media de varsta in satele Baraganului este de 60-70 de ani.

Si totusi, daca te-ai uita mai atent, ai vedea berzele si iepurii. Mai sunt prepelite, fazani, gugustiuci, pupeze, ciocanitori, vulpi, popandai si alte multe animalute. Si in iarba uscata sunt flori mici de nu-ma-uita. Iar printre oamenii obositi si parliti de vant sunt si copii.

Daca te plimbi prin sate, n-o sa vezi copii imbujorati cum sunt cei de la munte, n-o sa-i vezi nici bine imbracati ca pe cei de la oras. Sunt slabi, mici de statura, murdari, bronzati. Si plini de energie. Alearga, se catara in copaci, stiu sa scoata apa din fantana, stiu cum arata vaca si ce mananca ea, nu se mira de pasari si stiu ce-i ala altoi sau ca pestele moare daca nu sta in apa ori are un carlig infipt in gat. Rad din tot sufletul, sunt obraznici si curiosi si-si inchipuie ca Bucurestiul e raiul pe pamant.

Mananca rar carne, dar parintii lor au telefon mobil. Si daca ii intrebi, cand se fac mari se vor duce la oras, sa se faca fotbalisti si sa aiba bani ca Becali. Nu vor sa invete, ca-i greu. Mai sunt cate unii care se pricep la matematica. Sau  la calculatoare. Au internet in sat, la Caminul Cultural (nu stiam ca mai exista) si cauta diverse teme pe care le primesc la scoala. Muncesc alaturi de parintii lor si nu-i supravegheaza nimeni. Copiii mici sunt pusi pe un pled, la umbra. Din cand in cand trece mamica si-i alapteaza. N-au cum sa se rostogoleasca si nici n-au unde sa cada. N-au camera lor, uneori nici patutul lor. Si primesc pufuleti si bomboane de la 1 an, fara nici o grija ca ar putea sa se inece sau sa-i faca rau chimicalele. Iar pana atunci, mancare mestecata de mama lor, ca la puii de vrabie.

N-au auzit de normele europene, iar faptul ca vin de cateva saptamani sa le ia gunoiul de la poarta li se pare amuzant. De fapt, le place masina si alearga dupa ea, iar gunoierii fac pe grozavii, aratandu-le cum se invarte si mananca gunoiul. Si se amuza teribil cand e cate-o baba care nu vrea sa-l dea si nu vrea sa plateasca o asemenea operatiune inutila.

Si in foarte multe din sate nu exista medic. Vine o data sau de doua ori pe saptamana o asistenta. Pana atunci, copiii sunt tratati cu leacuri babesti: avea febra copilul, asa ca mama lui a chemat-o pe tanti Sofia, care-i cea mai batrana din sat, sa-i descante. I-a descantat femeia, i-a pus apa sfintita, sa plece pe pustiu deochiul. Dar n-a plecat. A doua zi, avea febra, nu manca, era slabit si-l durea ceva la plamani cand tusea. Asa ca mama lui a chemat-o pe Polixenia, cea care a nascut gemeni pe prag. Si Polixenia i-a spart primul ou al unei puicute pe spate si apoi i-a pus pahare incinse, sa traga raul din plamani. Noroc ca a treia zi a venit asistenta si i-a dat antibiotic. Copilul avea pneumonie. S-a facut bine in doua saptamani si alerga pe-afara de parca n-ar fi avut niciodata nimic. Iar mamica lui fugea peste trei sate in fiecare dimineata sa-i aduca lapte de capra, sa se inzdraveneasca baiatul.

Amestec pitoresc de nou si arhaic, de tati beti, dar care muncesc sa-i faca copilului casa si mame ce trudesc de dimineata pana seara si n-au timp de ei, dar ii iubesc cu disperare, Baraganul cel plin de contraste are bujori veseli, fericiti si fara griji.

Copiii Baraganului sunt ca bujorii: sunt bogati sufleteste si foarte frumosi, cum sunt florile batute; trebuie sa te uiti printre multele frunze ca sa-i vezi, dar e cam greu sa-i ignori: rosii si albi si roz, bujorii se fac remarcati prin contrast, prin energia care o emana si prin parfum. Si-ti amintesc de primavara.



* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
 
SUS