Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleSanatateBoliSoc : cum putem muri si invia din cauza doctorilor din Romania...
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
10,00
2 voturi
2953 afisări
img
img
img
img img img img img

Soc : cum putem muri si invia din cauza doctorilor din Romania...

Articol adăugat de Dumitrica Popescu  Offline la 22 iulie 2010*

Soc : cum putem muri si reinvia din cauza medicilor din Romania..

Va impartasesc din experienta mea ca sa realizati prin cate trebuie sa treaca o familie cu un pui mic din cauza doctorilor, dar mai ales pentru a realiza cata putere de lupta avem.

In primul rand, buna ziua tuturor celor care citesc aceasta poveste cu final fericit.
Iata despre ce este vorba. Sunt o mamica de 26 de ani, in prezent, a unei fetite de 3 ani si doua luni, Felicia-Mihaela. O minune. Ne-am dorit acest copil, eu si sotul meu, ca pe acel ceva de care aveam nevoie ca sa fim completi. Ea este pentru noi, sensul vietii noastre. Acest sentiment ne-a fost intarit in urma cu 9 luni de o intamplare, care insa la momentul respectiv pentru noi a fost un cosmar.
Ce s-a intamplat?
In jurul varstei de 1 an, fetita noastra a prins un borcan cu nutella si a mancat pret de vreo 5 minute atat cat a apucat. Peste cateva zile s-a umplut de bubite pe tot corpul ( urticarie ), ceea ce ne-a speriat foarte tare. Am mers cu ea la doctorul de familie si ne-a spus ca este alergie la cacao, ne-a dat tratament si ne-a trimis acasa. Din acele momente, am observat ca aceasta urticarie se incapatana sa apara ori de cate ori copilul consuma diverse alimente, precum: caise nedecojite, zmeura, miere, ciocolata alba, salam, alimente care contin colorant de portocala, capsuni. De la varsta de doi ani, medicul de familie ne-a prescris Aerius si Peritol in perioadele cand urticaria izbucnea. O alta observatie a fost ca aceasta aparea numai pe timpul verii, atunci cand caldura ne dadea si noua, adultilor, de furca. Ni s-a spus sa fim fericiti ca aceasta alergie "iese" prin piele, ca este cea mai usoara forma. Am facut tot felul de analize, teste. Peste tot am primit urmatorul sfat: "Stati linistiti, imediat ce implineste varsta de 7 ani o sa dispara manifestarea alergiei. Nu este nici primul si nici ultimul copil".
Ce-i drept, un astfel de raspuns dat de catre un cadru medical unor parinti ingrijorati, nu are, nici de departe, darul de a ii linisti.
Oricum, in luna octombrie 2009, mergand pe strada cu fetita si cu o prietena cu fetita ei, am observat ca Felicia merge schiopatat. Am certat-o crezand ca se joaca aiurea si poate sa se raneasca. Vazand ca nu inceteaza, am verificat ca nu cumva incaltarile sa o stranga si sa ii fi facut vreo rana. Nu era asa. Am ajuns acasa unde copilul a inceput sa schiopateze si mai tare ( cu piciorul stang ) si sa mearga sprijinindu-se de pereti, totusi razand. Am certat-o din nou. Credeam ca se joaca, si nu era tocmai cel mai reusit mod. Verificandu-i insa glezna, am observat ca este un pic inflamata. I-am pus comprese cu apa rece si, pentru ca era tarziu, orele 21.00, am schimbat-o in pijamale si ne-am bagat in pat, sa dormim. A adormit in 10 minute, era foarte obosita, dar peste alte 10 m-am trezit in tipetele ei. Plangea foarte tare si spunea ca o doare piciorul. Nu suporta nici macar cearceaful sa o atinga. L-am trezit pe sotul meu, am invelit-o pe Felicia intr-o patura si amplecat la spital. Cei de la spitalul orasenesc au spus ca nu este de competenta lor si ca ar trebui sa mergem la spitalul de pediatrie din Ploiesti. Am ajuns acolo cam pe la 22.00. Am intrat la Chirurgie, a consultat-o o doctorita, i-au facut o radiografie si la final i-au pus diagnostic: Entorsa. I-au pus atele gipsate si ne-au trimis acasa cu recomandarea sa stea la pat 5  zile dupa care trebuia sa revenim la spital ca sa vedem rezultatul. Dupa 2 zile de chin pentru a o convinge sa stea in pat, noaptea, pe la 22.30 fetita s-a trezit tipand, ca o doare si celalalt picior. Am luat-o in brate si ne-am prezentat la acelasi spital, la aceeasi sectie, dar am nimerit alta doctorita. Era imposibil sa faca entorsa si la celalalt picior, stand in pat. Clar, era altceva. Iar primul diagnostic era gresit !!!
Cum o fi vazut entorsa pe radiografia aia reputata doamana doctor, nu imi dau seama.
Oricum, i-au scos atelele de la piciorul stang si ne-au facut internarea deoarece au inceput sa suspecteze o alta boala, despre care la momentul respectiv nu ne puteau spune prea multe, pentru ca trebuia facute anumite analize.
Era duminica. Ne-am internat, am fost dusa intr-un salon unde erau numai fete de etnie rroma, cu tot felul de mirosuri, cuvinte care mai de care mai deocheate si copii, care mai de care mai galagiosi. Am suportat tratamentul cam 3 zile, dupa care, ni s-a schimbat medicul. In acest timp i s-a administrat fetitei tratament potrivit pentru un guturai. Cand a venit in vizita noul medic, seful Asociatiei Medicilor si sef de Sectie, si a vazut in ce conditii suntem tinute, a indicat asistentei sa ne mute intr-un alt salon. Imbunatatirea conditiilor ne-a bucurat, nu insa si modul de abordare a afectiunilor fetitei noastre. La insistentele noastre, vazand ca fetitei i se recolteaza sange zilnic, cate doua seringi, medicul a indraznit sa ne comunice diagnosticul suspectat : poliartrita reumatoida juvenila - o boala a sistemului imunitar. Prea multe nu a dorit sa ne spuna, decat ca se vindeca. Din acel moment au inceput sa ne bulverseze cu multitudinea de analize, si mai ales, sa ne marcheze cu faptul ca multe dintre acestea nu se puteau face in tara. La auzul acestei vesti, ni s-a imprimat aproape instantaneu pe creier ideea ca este o boala foarte grava sau foarte rara, cu atat mai mult cu cat medicul refuza sa ne dea alte amanunte. Am inceput sa fim plimbati de la un laborator la altul pentru recoltari, sa fim intorsi din drum, am platit 11 milioane pentru 9 analize, in sfarsit, tot felul de sicane. Vazand ca situatia fetitei se imbunatatise, in sensul ca nu mai schiopata si nu mai avea dureri, satui de atmosfera si de indoieli, am cerut sa fim externate, cu gandul sa mergem la o clinica in Bucuresti, in acelasi timp in care asteptam rezultatele analizelor din Germania. Iar acestea nu veneau decat in 20 de zile. Cand ne-a facut fisa de externare, l-am intrebat pe domnul doctor ce facem daca iar se inflameaza picioarele. Raspunsul a fost unul tulburator : "Pai ce sa faceti? Veniti inapoi, va internam si o luam de la capat cu tratament." "Si, acest lucru se va intampla pentru cat timp? Acest du-te, vino?", am intrebat eu. "Nu stiu doamna, ca nu sunt clarvazator. Cat o vrea Dumnezeu!". Va imaginati cu ce stare am putut pleca de acolo. 
Ajunsi acasa, am inceput sa cautam pe internet cat mai multe informatii referitoare la diagnosticul cu care am fost externate. Mai bine nu avem acces la internet. Ceea ce am putut citi acolo, ne-a transformat viata in cosmar. Scria ceva de genul : aceasta boala este una de autodistrugere a sistemului imunitar, ataca progresiv, mai multe articulatii si, in timp, da paralizii, orbire, imposibilitatea de a comunica si multe alte nenorociri. Va marturisesc ca nu mai puteam vorbi, manca, dormi. Nu mai stiam pe ce lume traim. Nu eram in stare decat sa ne veghem copilul si sa pastram vie speranta ca otusi medicul acela s-a inselat. Asteptam rezultatele analizelor ca pe salvarea noastra. 
Cu vreo 3 zile inainte de a afla rezultatele analizelor, m-am hotarat sa merg cu fetita la cel despre care foarte multa lume din oras se referea ca despre cel mai bun pediatru : domnul doctor Daniel George. A fost si prima veste buna si datatoare de speranta. Dumnealui mi-a spus in felul urmator : "Doamna, aceasta boala este intr-adevar foarte rara si foarte grava. De regula para la varsta de 2 ani. Dar nu cred sa aiba fetita dumneavostra asa ceva. De ce sa ne gandim la ce e mai rau? Eu cred ca este ceva legat de fondul ei alergic. Haideti sa asteptam rezultatul analizelor si apoi vedem ce e de facut. Veniti cand aveti rezultatele.". Am plecat cu o licarira de speranta in plus. In scurt timp, am inceput sa primim pe mail rezultatele analizelor. Nu au sosit toate odata, dar in decursul a doua zile, au fost toate gata. Ultimul rezultat l-am primit pe la 20.30. Am inceput sa caut cu disperare semnificatii pe internet. De data aceasta, am binecuvantat internetul. A doua zi, am intrat in cabinetul domnului doctor Daniel cu un zambet larg pe fata. Cand m-a fazut mi-a spus: "Ati vazut doamna ca a fost asa cum v-am zis eu? Acum, haideti sa vedem ce e de facut mai departe.Uite, ca sa va simplific treaba, va recomand unui prieten al meu, pediatru, care lucreaza in bucuresti la un spital foarte mare. Are o casa de vacanta la noi si in fiecare week-end e aici. Sa-l sun. Asteptati." A vorbit cu domnul doctor Stamate in prezenta mea, i-a explicat in mare despre ce este vorba, mi-a dat numarul de telefon si vineri eram la poarta domnului doctor. Am fost placut surprinsi sa descoperim o persoana atat de calda, atat de relaxata, de placuta la vorba, de rabdatoare. Parca nu puteam crede, facand comparatie cu persoanele cu care am avut de-a face la inceputul experientei naoastre. Ne-a invitat in casa, a consultat-o pe fetita la piele, a ascultat toate cele prin cate am trecut, dupa care s-a inchinat si a spus : "Fereasca Dumnezeu sa mai incapeti pe mana oamenilor de acest fel. Iata ce aveti de facut : pentru o perioada de o luna de zile, copilul nu mai consuma smantana, peste, ou, ciocolata, unt. Timp de trei luni ii dati Aerius, 2.5 ml si Peritol, 2.5 ml, seara. Peste o luna ne intalnim iar." 
"Dar domnul doctor, se va face bine, nu?", am intrebat eu si sotul meu deodata, ca sa plecam cu inima impacata. " Stati linistiti, alergia este o boala asemanatoare astmului, adica te nasti cu ea, dar in timp, organismul se adapteaza si nu mai se vad efectele. Nu este grav, urmati tratamentul pentru ca o sa ii scada fondul alergis si o sa vedeti ca se amelioreaza." I-am multumit de o mie de ori, nu mai puteam conteni, cu atat mai mult cu cat domnul doctor a refuzat sa incaseze un onorariu pentru prestatie. Era foarte bucuros ca ne poate ajuta.
Ce sa va zic, toata viata o sa ii multumim domnului doctor Daniel si domnului doctor Stamate, care acum a devenit prietenul nostru. Cand si cand, il mai vizitam, discutam, descoperim ganduri comune, pasiuni comune, invatam de la dumnealui. 
Asadar, cativa medici ne-au ucis, iar alti doi ne-au resuscitat. Sa va de-a Dumnezeu sanatate domnilor doctori, ciste dvs. !
Iar voi, dragi cititori, aveti grija de comori, pentru ca sunt sufletele noastre.
Si un sfat : niciodata sa nu incredeti intr-un singur medic. Cereti parerea inca altor 10.


* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Legenda Neamului Romanesc,  Abandonul scolar,  Obiceiuri de Pasti in...,  Legenda Muresului si...,  Spitalele romanesti - un...,  Din prea multa dragoste ?

 
SUS