Poezie.
Ce durere, te chinuie
Cand mama te ocoleste
Cand tata te ignora
Cand sora nu-ti vorbeste.
Ce durere, te apasa
Cand lumea nu-ti vorbeste
Si tu suferi in tacere,
Schitezi un zambet,
Te retragi, nu spui nimic
Ci te gandesti ca poate
Intr-o zi vei fi privit
Ca un diamant slefuit
Stralucitor si pur,
Frumos si alb si demn
Iubit pentru ce esti.
Prefer eterna asteptare
Ca sa-mi gasesc fiinta pierduta,
Ce plange dupa ploaie
Suspin in tacere
Si lacrimile mele s-au inchis, in lacuri
Ma vad umbrind aceasta lume
Si ruginesc cand visul,
In piatra se preface,
Iar curcubeul a uitat s-apara.
Ma copleseste aceasta durere,
Parada ignorantei lente
Absenta existentei, ochilor stralucitori,
Ce-asteapta o privire
A fiintelor ce m-au uitat
Departe, prea departe
Ca sa mai simta ca exist,
Si sufar in tacere.
Lasand timpul sa zboare,
Si lacrimi de durere
In care ma inchid mereu
Sa nu simt ura si durere
Prefer sa sufar in tacere. | 
Comentează
Recomandă
