Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleObiceiuri si traditiiMituri, superstitii, legendeBotezul - obiceiuri si semnificatia lor
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,54
7 voturi
18634 afisări
img
img
img
img img img img img

Botezul - obiceiuri si semnificatia lor

Articol adăugat de Gabriela Elena Dinu  Offline la 18 aprilie 2010*


In timpul savarsirii acestei Sfinte Taine sunt anuminte momente-cheie pe care unii dintre noi nu le observam asa cum trebuie pentru ca nu stim ce inseamna exact.

Semnificatia momentelor botezului

Stim cu totii ca ne botezam pentru a ni se ierta pacatele, copiilor mici-pacatul stramosesc iar adultilor si pacatele pe care le-a savarsit pana in momentul botezului.
 Prima data se rosteste Crezul, apoi se aprind lumanarile ca simbol al credintei aprinse in inima celui botezat si care trebuie sa arda toata viata.
 Se mai aprind trei lumanari in fata cristelnitei, ca simbol al Sfintei Treimi.
 Dupa ce apa din cristelnita est sfintita de catre preot, copilul sau omul adult se unge cu untdelemn, ca simbol al milei lui Dumnezeu.
 Scufundarea omului in apa reprezinta cufundarea omului vechi si ridicarea- nasterea omului nou prin puterea Duhului Sfant.
 Noului botezat i se da haine albe, semn al curateniei sufletesti. In trecut, aceste haine erau purtate mai multe zile de catre cei botezati.
 Urmatoarea taina este cea a mirungerii, nu cu undelemn ci cu mir, sfintit de Patriarhul tarii in Joia Mare.
 Se pune cruciulita la gatul celui botezat pentru a-l ajuta in lupta cu raul.
 Se inconjura de trei ori masa in numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizeaza legatura cu aceasta, care trebuie sa fie continua si unita.
 Spalarea cu buretele este simbolul iertarii pacatelor, iar tunderea se face pentru a simboliza supunerea omului botezat legilor lui Dumnezeu.

Cine are dreptul de a boteza

Taina sfantului botez, ca si celelalte taine si slujbe bisericesti, le poate savarsi numai preotul, sfintit si randuit dupa toata legea (adica dupa sfintele canoane). Numai in caz de primejdie de moarte, in lipsa preotului, poate sa boteze si un crestin care n-are darul preotiei, fie barbat, fie femeie. Se cere numai ca cel care boteaza in asemenea imprejurari neobisnuite sa fie el insusi crestin adevarat, care nu se afla sub oprirea arhiereasca sau preoteasca, adica sa nu fie un ratacit de la credinta. Apoi se cere ca cel care boteaza sa scufunde sau daca nu se poate, cel putin sa stropeasca pe cel ce se boteaza cu apa, zicand aceste cuvinte sfinte, poruncite de Mantuitorul Iisus Hristos: “boteaza-se robul (sau roaba) lui Dumnezeu (cutare), in numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin”.
 Mai ales moasele trebuie sa stie bine acest lucru si cand li se intampla sa boteze, sa faca toate dupa randuiala, pentru ca botezul savarsit astfel sa aiba puterea trebuitoare.
 Daca cel botezat, in lipsa preotului, nu moare indata dupa botez, atunci se cade sa fie adus cat mai curand la preotul locului, spre a fi si miruit, adica uns cu sfantul mir, dupa randuiala Bisericii noastre, ceea ce poate face numai arhiereul sau preotul.
 Daca un copil moare nebotezat, nu poate fi inmormantat cu preot, ci fara nici o randuiala crestineasca, intr-un colt aparte a cimitirului.
 Insa daca acest lucru se antampla din pricina nepasarii parintilor sau a celor care trebuie sa se ingrijeasca ca pruncul sa fie botezat la vreme, atunci vina mare cade asupra lor si trebuie indata sa se marturiseasca si sa implineasca canonul ce le va randui preotul.
 Si aceasta pentru ca Hristos cheama mai intai pe copilasi sa intre in amparatia lui Dumnezeu, zicand: “Lasati pruncii sa vie la Mine si nu-i impiedecati, caci a unora ca acestora este imparatia lui Dumnezeu” (Luc. 18,16).

 Sa se stie ca pruncii nascuti morti, deci fara suflet, nu pot fi nici botezati, nici ingropati cu rugaciuni crestinesti, nici pomeniti impreuna cu adormitii intru Domnul.
Numele copilului este consfintit in clipa botezului, cand se scufunda in apa sfintita inainte, nefiind schimbat decat in caz de trecere la monahism.

Slujba de punere a numelui

Numele sunt date din calendarul crestin ortodox si se da un singur nume de sfant (apostol, mucenic sau cuvios).
 Trebuie evitat sa se puna copilului un nume crestin ortodox si un numenecrestin. In acest caz, in biserica, i se va pomeni numai numele din calendar.
 Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
 Crestinii au pastrat-o pentru ca si Mantuitorul a fost taiat imprejur si i s-a pus numele de Iisus in a opta zi (Luca 2, 21).
Preotul vine la casa unde este nou-nascut si rosteste o rugaciune de punere a numelui. Pruncul este binecuvantat, facandu-i-se semnul crucii pe frunte, pe buze si pe piept: pe frunte pentru ganduri curate si luminarea mintii, pe buze pentru vorbe de duh crestinesti, si pe piept pentru ca inima sa-i fie ferita de poftele cele trupesti.
 In ultima vreme aceasta rugaciune de punere a numelui se mai practica si in aceeasi zi cu botezul.
Oricum, in aceeasi zi cu botezul sau imendiat dupa nastere, rolul sau este acelasi: ca sfantul al carui nume il poarta sa se roage lui Dumnezeu pentru el sa-l fereasca de rele in toate zilele vietii sale.

Alegerea nasilor

Nasii de botez se alegeau de obicei din familie. In sat existau de obicei doua, trei familii care cununau si botezau tinerii si copiii din tot satul. De obicei nasii se mosteneau.
Nasii se schimbau doar in cazul in care copii botezati de acestia mureau, astfel pentru ceilalti copii care se nasteau se alegeau alti nasi deoarece se considera ca nasii vechi au ghinion sau nu au mana buna la copii.
Nasii se mai schimba in cazul in care unul dintre nasi moare. In acest caz ramane sa boteze celalat nas ramas in viata alaturi de o ruda sau un vecin apropiat care sa ia locul nasului decedat.
Nasii de cununie erau obligati sa boteze numai primul copil, iar pe ceilalati care se nasteau dupa ii botezau numai daca vroiau sau daca isi permiteau din punct de vedere financiar.
Cumetrii sunt nasii luati de cineva in cazul in care se renunta la nasii care au botezat primii copii.
Moasa nasa copilului se alegea moasa ca nasa in cazul in care copilul se nastea foarte slab, sau nu avea sanse prea mari de supravietuire, acesta era botezat de urgenta de catre moasa, astfel incat copilul sa nu moara nebotezat caci ajungea strigoi. Copiii care mor nebotezati ajung in iad, iar cei care apuca sa fie botezati devin ingeri. unde?
Nasul din drum poate fi oricine din familie, sau orice vecin care se nimereste in caz de urgenta, cand copilul este bolnav si trebuie botezat cat mai repede sau cand se supara nasul.

Indatoririle nasilor

Nasii au obligatia de a pregati copilul pentru botez. In cazul in care copilul murea, nasii se ocupau de inmormantare. Copiii bolnavi erau botezati chiar si la o saptamana. In mod normal botezul se facea la 6 saptamani.Nasii aduc daruri la botez.Pe vremuri se aduceau lumanarile, un rand de haine, camasuta alba si fase. Nasii aveau obligatia sa cumpere lumina de botez, un metru de panza in care se infasa copilul la botez.
Baietilor, nasii le dadeau cate un colac in fiecare an de Craciun, pana se insurau, apoi tinerii le aduceau nasilor colaci. Fetelor li se dadea numai hainele de botez. Acum fetelor li se dau si cercei la botez.
Nasii platesc preotul. Nasii mai aduceau o bucata de panza de doi metri, un canceu de sticla cu un fir de busuioc pentru aghiazma, o bucata de fasa cu care se leaga copilul si o lumanare. Nasii aduc bautaura pentru masa de dupa botez. Astazi se dau si bani la botezul copiilor. Pe vremuri nasii mai dadeau si cate un animal de curte la botezul copilului: un purcel, un miel sau un vitel. Nasii mai fac cadouri copiilor si la sarbatorile mari. Nasii reprezinta parintii spirituali ai copiilor si ai tinerilor casatoriti. Ei ajuta parintii copiilor cu bani, se implica in educatia acestora, se intereseaza de sanatatea lor, de buna lor crestere. De asemenea ii ajuta cu sfaturi atat pe parinti cat si pe copii.
Dupa ce finul sau fina lor va creste, nasii sunt datori, impreuna cu parintii copilului, sa-l deprinda sa-si faca cruce, sa-l învete rugaciunile si sa-i dea mereu sfaturi si îndrumari bune, si anume: cum sa-si cinsteasca parintii, cum sa se poarte crestineste, cum sa îndeplineasca poruncile dumnezeiesti, cum sa iubeasca Biserica si Patria.

Petrecerea de dupa botez

Pe vremuri la petrecerea de dupa botez erau invitati doar nasii, rudele apropiate si cativa vecini. Botezul se facea duminica, iar petrecerea se facea seara.
Cand ajunge acasa, nou-nascutul este pus in pragul casei, iar nasa ii zice mamei inainte ca aceasta sa-l ia de jos: „Pagan mi l-ai dat, crestin ti l-am adus”.
Dupa aceea, oamenii puneau o masa nasilor si rudelor insa preparatele erau simple. De obicei se taia o gaina si se pregatea din ea tocana, supa cu taitei. De multe ori in familiile cele mai simple dupa botez tinerii parinti veneau acasa cu nasii si ii serveau cu placinte si cate o cana de vin.
Astazi la petrecerea de dupa botez se invita multe persoane, afara de nasi si de rude se invita si prieteni, se ajunge chiar si la 50 de familii invitate. Inainte nu se faceau invitatii la petrecerea de dupa botez, venea cine dorea si aduceau cu ei si mancare. Astfel femeile aduceau blidele cu mancare iar barbatii bautura. La petrecere se aduce si muzica. Astazi petrecerea de botez se face si cu dar. Fie se dau bani, fie se fac cadouri copilului.

Daruri de botez

Dupa ce s-a nascut copilul, nu se vine cu daruri. De fapt, doar apropiatii vin sa vada copii, cu conditia ca femeile sa fie curate.
Ei aduc mancare deoarece lauza nu are voie sa gateasca timp de sase saptamani. In unele parti se mai obisnuieste sa se lase banuti pe pieptul copilului, ca sa aibe noroc; sau in scutecul sau ca sa aiba somn.
Dupa botez, adica dupa sase saptamani, se aduc daruri copilului, in general se dau hainute.
Nasii cumpara trusoul, costumase, paturica, daca este fata, se cumpara cercei etc. Pe langa daruri se obisnuieste sa se lase si bani.
In zonele rurale, se mai daruieste copilului si un vitel, un miel, o pasare etc.

Scalda dupa botez

A doua zi dupa botez se face “scalda copilului” sau “scoaterea din mir al copilului”. Acest obicei se face de catre moasa, nasa si mama impreuna cu mai multe femei: rude, vecine, prietene.
Aceasta baie este foarte importanta pentru copil, fiind plina de semnificatie. Apa trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui. In apa se mai pun:
      •   flori-ca sa fie copilul frumos,
      •   bani-ca sa aiba,
      •   apa sfintita, ca sa fie copilul curat ca aceasta
      •   ou- ca sa fie sanatos si plin ca oul (care trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare)
      •   pietre-ca sa fie puternic,
      •   seminte (grau, porumb, etc.)-ca sa fie norocos la cereale,
      •   par de vita, de cal
      •   lana-ca sa aiba parte de acestea
      •   busuioc-sa miroasa frumos,
      •   miere-sa fie dulce,
      •   lapte-ca sa fie proaspat,
      •   picatura din lumanarea de la botez
      •   potcoava gasita,
      •   inel-sa aibe parul cret,
      •   muguri de pomi.
      •   grau - sa fie cinstit,
      •   marar - sa fie placut ca mararul in bucate,
      •   menta si romanita - sa creasca usor si sa fie sanatos,
      •   floare de mac - ca sa doarma bine,
      •   seminte de canepa - ca sa creasca repede,
      •   pene - ca sa fie usor ca pana,
      •   bani si bijuterii - ca in viata, copilul sa aiba noroc si parte de avere.
Nasa mai pune bani si sub copaie. Dupa ce s-a scaldat copilul, apa se arunca inaintea soarelui sau la radacina unui copac roditor, peste flori, pe un loc curat sau intr-o apa curgatoare. Astfel copilul va fi curat toata viata.
Banii sunt luati de catre moasa sau sunt dati altor copii. Apoi se sta la masa, unde invitatele aduc ce vor si ce pot copilului; in special hainute pentru cel mic.
La sfarsit tatal o conduce pe nasa acasa si ii da un plocon. Se obisnuieste sa se dea o pasare, un vitel, un miel etc.

Ursitoarele

Dupa nastere, in traditia populara, fiecare copil isi primeste destinul de la ursioare. Ele sunt fiinte magice, surori cu ielele pe care nimeni nu le-a vazut si prea putini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, intotdeauna se indeplineste.



* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Mituri care ne-au marcat...,  Ziua Indragostitilor,  Sarbatoarea Pastelui,  Nume de copii -...

 
SUS