Inainte de toate Craciunul inseamna o familie reunita ACASA...
S-au format ca si cuplu in urma cu trei ani - erau tineri, frumosi, cu toata viata inainte... Urma sa mergem la oficierea civila a casatoriei lor peste cateva zile. Cu o zi inainte de marele eveniment am aflat marea veste: in pantecele ei a rodit dragostea lor, iar dragostea lor nu se va mai oficializa.
I-am fost alaturi pe toata perioada sarcinii si am plans in tacere absenta tatalui. Sunt momente cand vrand nevrand trebuie sa recunosti social ca esti o femeie care are de gand sa-si creasca copilul singura pentru ca tatal a fugit speriat de responsabilitati. I-am admirat indarjirea cu care a luptat cu prejudecatile lumii din jur si mandria si devotamentul cu care si-a crescut copilul.
A venit insa criza, o criza reala in care un salariat "la stat" nu-si poate permite sa plateasca cresa sau bona copilului, sa imbrace si sa hraneasca un copil sau sa intretina o casa...
Am plans iar in tacere si i-am admirat dragostea pentru Dumnezeu care i-a adus speranta si bucurie in suflet. Credinta ca intr-o zi totul va fi mai bine pentru copil i-a dat putere sa reziste saraciei care pe zi ce trece devenea cat mai reala.
Pana intr-o zi cand Dumnezeu le-a facut o intalnire cu tatal, tata luminat brusc de sentimente paterne... Numai cand nu esti in situatia asta esti liber sa judeci cu sange rece. Dorit de o prezenta masculina alaturi de el si mama sa, copilul l-a simpatizat imediat si astfel si-a "recuperat" tatal...
Cat va tine o dragoste innodita de un copil? Cat e amagirea initiala a celor doi ani in care ai crescut singura un copil? Cat e bucuria reintregirii familiei? Timpul cred ca va scrie alte si alte povesti, in alte si alte situatii...
Ma bucur insa ca un copil va avea alaturi si pe mami si pe tati de Craciun... | 
Comentează
Recomandă
