Lacul Sfanta Ana este singurul lac din tara noastra cantonat intr-o depresiune de origine vulcanica.
Aceasta explica 2 aspecte care se impun privirii inca din primul moment: forma aproape circulara a oglinzii lacustre si versantii povirniti ai culmilor ce-l inconjoara. Fiind bine inchisi de culmi inalte, lacul nu are scurgere la exterior. Spre el se dirijeaza cateva paraiase care au apa dupa ploi. Alimentarea este numai din ploi si zapada, iar pierderile de apa se realizeaza prin infiltratie in rocile vulcanice si prin evaporatie.
Exista si o frumoasa legenda a lacului care s-a transmis din generatie in generatie. Se spune ca pe aceste meleaguri era stapan un nobil hapsan, rau si vanitos. In dorinta de a doved i fratelui sau,a carui cetate era la BALVANYOS, ca are bogatii mai multe si mai frumoase, si de a castiga ramasagul facut cu aceasta referitor la o caleasca de aur si atelaj deosebit,la sorocul stabilit a inhamat la caleasca sa 12 fete in fruntea carora se afla stralucitoarea ANA. Loviturile de bici date de tiran lasau urme adanci pe fetele si corpurile fetelor. Blestemul Anei a dus la prabusirea muntelui pe care se afla cetatea acestuia si la aparitia unui lac, pe fundul caruia au fost zdrobiti nobilul si suita sa. La rasaritul soarelui pe lac pluteau maiestuos 12 lebede care ajunse pe mal au recapatat infatisarea fetelor ce au plecat in satele de unde au fost aduse cu sila de tiran. ANA a ramas pentru ca ea era de aici iar fata ii fusese mutilata de loviturile de bici primite. Dimineata insa la primele raze a soarelui ea vine la marginea lacului si-si priveste indelung chipul in oglinda apei. Sirurile de lacrimi se scurg de pe obraji in lac facandu-l mai curat si mai frumos. | 
Comentează
Recomandă
