De mult nu l-am vazut pe baietelul meu atat de obosit. Iar sa adoarma la masa, asta chiar nu s-a intamplat.

Doua nopti la Baile Felix sunt destul de scumpe in iarna. Sunt deschise doar cateva hoteluri si doar cateva restaurante. Preturile sunt cam de 200 de lei pe camera dubla si peste 400 de lei pe apartament, iar cand ai 2 copii si vrei macar 2 ore in care sa stai cu sotul de vorba, acesta este solutia. Mancarea la restaurant nu e foarte scumpa, dar foarte mica portia, asa ca pentru copii, pensionari si mame care tin cura de slabire. Sotul meu a mancat cate 2-3 portii la o singura masa.

Statiunea nu este prea mare, dar arata pitoresc. Nu exista locuri de joaca pentru copii (“daca va duceti la Oradea la Mall, gasiti acolo. Si nu sunt decat 9 km, ajungeti in 5 minute”). Am vazut un strand si un tobogan mare, dar iarna sunt inchise. Si un parculet cu ceva pe sub nametii de zapada.

Si nu am gasit prajituri. De la cofetarie (plina de localnici care beau una mica inainte de pranz) ne-au trimis la supermarket, unde ni s-a explicat ca nu comanda decat in sezon, ca nu cumpara nimeni. Dar bazarul era deschis, in ciuda celor zece grade sub zero. Si aveau, pe langa costume de baie, papuci si halate, jucarii: sabii, scuturi, arc cu sageti, pistoale. Foarte placut pentru copil. Si pentru noi, caci a avut ocupatie toata dimineata, in timp ce ne-am plimbat, imbracati bine, prin statiune. A alergat, s-a luptat cu balaurul, a incercat sa prinda fulgi de zapada pe limba, s-a cocotat pe scari.

Apoi am gasit un restaurant gen casa romaneasca. Si am stat cu el pana a venit mancarea studiind fierul de calcat cu carbuni, roata de tors, tot felul de ulcele si bidonase sculptate in lemn. A alergat prin terasa inchisa iarna si a zambit la toata lumea.

Apoi n-a vrut sa doarma de dupa-amiaza, ci sa mearga la strandurile cu apa termala.

Acum este timpul sa va povestesc despre Baile Felix:

Baile Felix se afla la 9 km de Oradea si 140 m altitudine. Prima lor atestare istorica este in 1221, gasindu-se referiri apoi in 1536 (Nicolaus Olahus), 1721 (Felix Heldres). In 1731 se face prima analiza a apelor. In 1896, apele termale de aici castiga Medalia de Aur si Diploma de Onoare la Expozitia Mondiala.

In 1789, botanistul P. Kitaibel descopera “nufarul termal”, iar in 1908, J. Tuzson il denumeste “Nymphaea Lotus var. Thermalis”, declarat in 1931 monument al naturii. Acesta este si simbolul statiunii.

Apa termala este folosita pentru diverse afectiuni reumatice, post traumatice si afectiuni ale sistemului nervos central.

Are cam 37 de grade in bazine, este foarte placuta, dar eu n-am reusit sa inot, caci imi era ingrozitor de cald. Dar exista chiar si iarna bazine deschise afara si destul de multa lume in ele. Noi am fost atat la subsolul hotelului unde stateam, cat si afara. Si desi toata lumea m-a asigurat ca este in regula sa-l bag si pe cel mic in bazin, n-am avut curajul.

Oricum, baietelul meu a petrecut 2 ore in apa termala balacindu-se, alergand si incantand toate bunicutele de acolo, l-a enervat pe un nene ca a chemat liftul de la alt buton decat voia el si apoi a declarat “ Mami, acum vreau pizza!”. Cum intotdeauna cand un copil vrea de mancare trebuie sa te bucuri, m-am conformat: ne-am dusat, ne-am uscat bine, ne-am infofolit si am plecat la pizzerie. Am comandat si cand ne-am uitat mai bine, copilul dormea cu capul pe masa si n-a fost chip sa-l trezim. Am rugat sa ni se puna mancarea la pachet, l-am luat pe bebe intr-o mana si pizza in cealalta, sotul l-a incarcat pe voinic si am mers cele 15 minute pana la hotel. Cum am ajuns in holul hotelului, a deschis ochii si a intrebat: “Pizza unde e?” A mancat cuminte si s-a culcat la loc pana dimineata. Binecuvantata fie statiunea, cu aerul de munte si baile termale.