Am scris acest articol dupa ce am citit cu oarecare mirare rezultatele unei cercetari facute de o echipa de specialisti din Marea Britanie, din care reiesea o noua tendinta a parintilor englezi si anume aceea de a se forma continuu pentru ,,meseria" de parinte.

        Preocuparea psihopedagogilor, psihologilor si terapeutilor este aceea de a imbunatati latura educativa a procesului de formare si dezvoltare holistica a copiilor prin mijloace specifice, adaptate la nevoile educabililor si nu doar ale lor.

        Dar, ce inseamna formare continua pentru parinti? Este, desigur o sintagma preluata din cultura organizationala insa ea sugereaza un obiectiv prioritar al celui care in calitatea sa de parinte trebuie sa se adapteze eficient tuturor schimbarilor din viata copilului sau.

 

        Cu usuinta putem desprinde o concluzie initiala, care se detaseaza clar, fie si la nivelul simtului comun al fiecaruia dintre noi. Multi parinti simt nevoia de sfaturi pentru a eficientiza rapid procesul de educatie din familie, dar oare nu este mai sanatos ca fiecare parinte sa gaseasca exact acele soluti, personalizate care sa functioneze in propria ograda?

       Specialistul psiholog care se pregateste in mod deosebit in sensul consilierii parintelui va stii sa raspunda acestor nevoi, va stii sa elaboreze un pogram specific fiecarei etape de dezvoltare a copilului, fiecarei nevoi expimate sau neexprimate a acestuia.
         In concluzie, nu consider suficienta semnalarea unei dificultati ori a unei shimbari ingrijoratoare care apare in viata copilului (a familiei) ci propun angajarea parintelui intr-un parteneriat cu psihologul in vederea consilierii  constante a acestuia in vederea prevenirii acelor situatii dificile, chiar limita in anumite cazuri.