Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleEducatia copiluluiLa gradinitaSaptamana Portilor deschise
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
10,00
2 voturi
1436 afisări
img
img
img
img img img img img

Saptamana Portilor deschise

Articol adăugat de Elena Gidea  Offline la 28 august 2011*

Săptămâna Porţilor deschise

O experienta de neuitat, alaturi de fiul meu

Mergeam dinspre grădiniţă către casă, dimineaţa, pe la opt şi ceva, în ultima săptămână din octombrie, lunea. Îmi răsunau încă în urechi frânturi din ceea ce-mi zisese doamna educatoare a fiului meu, Aniţa Zărnescu:
- „ Miercuri este ziua Porţilor deschise la noi, veniţi? Vă trec pe listă?”
Am răspuns imediat:
- „Da, sigur că da! Abia aştept să văd ce face fiul meu!”
Deodată mi-am adus brusc aminte câte treburi importante aveam în acea dimineaţă: programarea la stomatolog, o meditaţie, depunerea dosarului pentru înscrierea la gradul I didactic…   M-am enervat: La ce aş putea renunţa? Ce aş putea amâna? Poate Porţile deschise?  M-am mustrat: „Vai, Elena, deja începi să semeni cu acei părinţi despre care tu afirmi că-şi trimit copiii la şcoală să rămână liniştiţi, fără să le pese de ceea ce se întâmplă cu odraslele lor acolo, fiind mulţumiţi că ei sunt bine…!”
Nu se poate…! Da! Porţi deschise! Ce expresie frumoasă! De câte ori vezi o poartă deschisă şi ţi-e teamă să intri pentru a nu deranja sau pentru a nu fi refuzat fiindcă nu tu eşti cel aşteptat! La ei ACUM sunt deschise, în special, pentru noi, părinţii! Să intru, deci! Porţi deschise, sosesc!
 Am reprogramat toate acele urgenţe! Voi fi şi eu grădinar pentru două ore! Voi fi colegă cu fiul meu!  Voi putea să mă bucur de el, de lumea lui şi, de ce nu? Să-mi retrăiesc puţin perioada copilăriei mele corespunzătoare vârstei lui…
Iată-mă la Grădi! Grozav! Sunt în PARADISUL PITICILOR, la grupa mică B, la etajul al II-lea.  Aştept pe hol să intrăm în sala de clasă. Îmi savurez cafeluţa oferită de Doamna gazdă, alături de încă două mămici! E caldă şi este bună! Cafea cu aromă de grădinari de trei ani şi ceva !
S-a deschis uşa:
- Poftiţi, doamnelor!
Copiii noştri erau toţi la măsuţe, grupaţi câte patru. La invitaţia Anei s-au ridicat, s-au aliniat şi ne-au salutat:
- Bună dimineaţa! Bine aţi venit la noi!
M-au cuprins emoţiile puţin câte puţin. Marius nu prea avea treabă cu mine. Ba chiar m-a întrebat odată de ce nu plec la şcoala mea. Se simţea poate puţin stânjenit? I-am explicat că mai stau cu ei. S-a bucurat. A plecat la activităţile lor, în timp ce noi stăteam cuminţi pe scăunele şi-i sorbeam din priviri. S-au aşezat pe scăunele în semicerc şi au răspuns prezent când au fost nominalizaţi sau auzeam un „ Nu este!” spus când era strigat câte unul dintre cei absenţi. Auzisem Guriţa Lui spunând „Prezent!”. A urmat numărătoarea: Miruna a numărat câte fetiţe erau prezente: patru cu ea, iar Şerban, parcă, a descoperit că erau opt băieţei.
 M-au înduioşat, sufletul meu era fericit, ochii-mi erau umezi şi zâmbeam. Au meritat toate eforturile mele aceste clipe, am primit acum recompensa mea, de părinte  şi-i mulţumeam în gând Aniţei care era tot timpul în mijlocul lor şi-i îndruma cu dragoste şi cu experienţă.
Ne-au cântat  şi ne-au încântat chiar şi cu degeţelele, au zumzăit şi au zburdat ca albinuţele, au dansat şi câte altele… minunăţii pe care le-am descoperit cu drag despre copiii noştri, chiar şi când am fost la baie înşiraţi, cu trenuleţul. L-am ajutat pe Teo să-ţi încheie pantalonii şi Marius a fost bucuros când a văzut. Mi-a spus repede:
- Pe mine nu mă trece, mimi! Eu nu fac pipi acum!
Ne-am spălat cu toţii pe mâini, ne-am şters pe şerveţelele oferite de mama lui Şerban şi am plecat tot în trenuleţ către sala de clasă. Ne-a pozat doamna! Ooooo! Ce veselie! Ce bucurie! Ajunşi în clasă, Zâna cea bună ne-a captat din nou atenţia:
- Acum, dragii mei, să vorbim despre anotimpul în care ne aflăm. Ştie cineva cum se numeşte? Da? Să auzim! Miruna?!
- Este anotimpul toamna!
- Da, copiii, aşa este! Toamna… De ce? Ce se întâmplă acum afară?
- Bate vântul… a zis cineva.
- Da, bate vântul, repetau şi ceilalţi în cor.
- Se îngălbenesc şi cad frunzele, completă Miruna.
- Cad frunzele… zumzăi întreaga grupă.
- Este mai frig! completă unul.
- Da, copiii,aşa este! Şi ce fac mămicile voastre acasă, în bucătărie?
- Fac provizii! Pun murături!!! Am văzut eu!
- Şi eu!
- Şi eu!
- Adevărat! Şi noi astăzi ajutaţi de către mămici,  vom pune murături.
- Daaaa! a fost vocea întregii grupe.
- Ne organizăm în echipe, câte patru la măsuţă. Unii vor alege pătrunjelul, alţii vor rupe conopida, altă grupă va tăia castraveţii şi gogonelele, iar ultimii, dar nu cei din urmă, vor tăia gogoşarul pe planşetele voastre învelite în staniol. Vom folosi cuţitaşele din plastic. Apoi le aşezăm în borcane, punem oţetul şi apoi sigilăm borcanele. Cine şi ce vrea?   
- Noi vrem pătrunjelul! spuse Şerban cu echipa lui, supravegheată de mama sa.
- Noi   vrem conopida! a zis hotărât băiatul meu din echipa căruia nu lipseam eu.
- Noi – castraveţii! a decis Denisa, îndrumată de mama sa.
- Noi – gogoşarii!  a spus Rareş care-o avea pe Doamna şefă. 
Era armonie, era veselie şi înţelegere. Toţi munceau de zor, cu spor.
Copiii noştri sunt ascultători, sunt inimoşi, sunt harnici, sunt buni, sunt frumoşi, sunt îngeraşi, am concluzionat eu.
Nu ştiu când a trecut timpul. Deodată erau cu toţii la borcane şi care mai de care se îngrămădeau să îndese unele peste altele: varză roşie, gogonele, morcovi, pătrunjel, hrean, gogoşari, ţelină. Doamna a făcut compoziţia din apă, sare, oţet, boabe de piper, foi de dafin după ce mai înainte le-au cercetat ei, pe fiecare în parte şi după ce au văzut ce formă, ce culoare, ce miros au fiecare.
- Nu mai avem borcane! s-a auzit deodată un glas cristalin, îngrijorat.
Ne-au mai adus vreo trei de la bucătărie, dar tot au mai rămas nişte legume.
Am pus capacele borcanelor, le-am aranjat frumos cu Doamna pe o măsuţă, am decorat-o cu frunze uscate de diverse forme şi culori, cu nişte castane aduse de dumneaei, cu nişte prune. Am făcut poze alături de munca noastră şi, la final, s-a făcut altă prezenţă:
- Să le spunem colegilor cum le cheamă pe mamele care au fost alături de noi! Denisa, cum se numeşte mama ta?
- Cristina!
- Şerban, cum o cheamă pe mami?
- Cristina!
- Cristina? Tot Cristina?
- Da, Cristina David!
- Marius?
- ….
- Marius, cum o cheamă pe mama ta?
Am crezut că este absent, că îi este ruşine sau ce…?
- Mama Profesoara! a răspuns el repede.
- Marius, că este profesoară noi ştim, dar cum o cheamă? l-a întrebat Doamna.
- E Elena, mama!
Nu ştiam dacă să râd sau să plâng. Fiul meu ştia cine sunt, dar el voia să se mândrească, să spună ce sunt! M-am simţit şi eu la fel de mulţumită  fiindcă el apreciază profesia pentru care prea puţin guvernanţi contemporani au stimă, în primul rând pentru aceea de MAMĂ şi apoi pentru cea de dascăl.
Am plecat mulţumindu-ne unii altora pentru clipele frumoase trăite şi le-am promis să revenim să ne luăm acasă odraslele, la sfârşitul programului.

Mama lui Marius, Elena Gîdea


* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Frica de gradinita,  Prima zi de gradinita...,  Prima zi de gradinita,  Sarcina pe saptamani,  La revedere gradinita!,  Tare-i greu sa fii copil...,  Început de grădiniţă,  Gradinita de acasa,  Cand vorbirea intarzie...,  Sunt depresiva,  Papusile Rubens Barn ,  Unde pleci, mami?,  Cum să-ţi laşi copilul...,  Cum sa cresti un CITITOR

 
SUS