Farul din Alexandria a fost construit pentru ca marinarii din aceea vreme sa poata gasi tarmul cand se intorceau din calatoriile pe mare . A fost primul far din lume si a rezistat timp de 1500 de ani.
Farul era amplasat pe vechea insula Pharos, un fel de peninsula inglobata in cadrul orasului Alexandria. El se mai numea si Pharos, dupa numele insulei.
Orasul Alexandria a fost fondat in 331 inainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.Dupa moartea sa, Ptolemeu Soter, rege al Egiptului, a stabilit aici capitala. In fata coastelor se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la “insula lui Pharaon.”
Insula a fost legata de uscat printr-un dig numit Hepstadion, fiindca avea sapte stadii lungime, adica 1300m. Din cauza conditiilor de navigatie foarte periculoase in lungul coastelor, se impunea construirea unui far. Proiectul a fost conceput si initiat de catre Ptolemeu Soter in jurul anului 290 i.C., dar a fost realizat dupa moartea acestuia , de catre Ptolemeu al ll-lea Filadelful. Sostratus a fost arhitectul, dar detaliile si calculele au revenit Bibliotecii din Alexandria. Monumentul era construit in cinstea Zeilor Salvatori: Ptolemeu si sotia sa Berenice.
Dintre cele sase minuni disparute ale lumii, Farul din Alexandria pare a fi ultimul supravietuitor. De aceea i se cunosc atat pozitia cat si aspectul. Scrierile lui Strabon si ale lui Pliniu cel Batran descriu turnul si splendida marmura alba in care era imbracat. Farul era construit din trei turnuri sau etaje, ridicate pe un fundament extrem de solid. In partea inferioara se gasea un turn de forma patrata, cu latura de 30m si inaltimea de 55m , cu 300 de camere de locuit, pentru garnizoana care deservea farul. Urma apoi un turn octogonal in care se insirau scari in forma de spirala , cu latura de 18,3m si o inlatime de 27,45m. Cu ajutorul scarilor se ajungea in cel de-al treilea turn , cilindric, cu o inlatime de 7,3m in care se facea focul si se aflau oglinzile. In varf se gasea statuia lui Poseidon. Inaltimea farului era de 117 m.
Pentru mentinerea focului era necesara o cantitate imensa de combustibil. Lemnele erau transportate , dupa unii autori, cu carute trase de cai sau catari care urcau pe o rampa in forma de spirala, iar dupa altii, cu ajutorul unor scripeti de la prima la a doua terasa si apoi pe scara. In spatele focului se gaseau oglinzi uriase de bronz, care reflectau lumina la distante de peste 50 km, luminand rada si ghidand corabiile.In timpul zilei era folosita lumina solara, care era amplificata de uriasele oglinzi.
Dupa ce au cucerit Egiptul, arabii s-au indragostit de Alexandria si de bogatiile ei. Dar noii conducatori au mutat capitala la Cairo si cu aceasta ocazie au vrut sa mute si oglinda farului. Dar ea a fost coborata gresit si a fost sparta. In anul 956 d.C.un cutremur a zgaltait Alexandria, provocand numeroase stricaciuni farului, urmat de alte doua, in 1313 si 1323. In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese.
Acum , langa actualul Fort Qait Bey, se zaresc asa numitele fundatii ale farului... De fapt se mai pastreaza doar o parte octogonala si una cilindrica din ceea ce a fost odata Farul din Alexandria...
Comentează
Recomandă
