Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleEducatia copiluluiBiblioteca copiluluiAminteşte-i celui mic cât de plăcut este să citeşti!
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
9,87
9 voturi
1797 afisări
img
img
img
img img img img img

Aminteşte-i celui mic cât de plăcut este să citeşti!

Articol adăugat de Editura Cartea Copiilor  Offline la 29 septembrie 2010*


“Cum pot să îmi determin copilul să citească din nou? Când era mai mic, îi plăceau la nebunie cărţile şi poveştile, dar acum stă numai pe internet sau îşi pierde timpul cu jocurile video”, se plâng adesea părinţii.

Cel mai important aspect, atunci când vrem să-i convingem pe copii să citească, este să le reamintim bucuria unei lecturi. Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem ca părinţi este dacă, prin insistenţă noastră faţă de cărţi, le distrugem sau nu sentimentul de plăcere atunci când deschid o carte.

Pentru copiii foarte mici, cititul unei cărţi este unul din modurile prin care părinţii îşi arată afecţiunea. Toţi membrii familiei stau în jurul bebeluşilor, îi alintă şi încearcă să le facă pe plac. Pentru ei, o poveste citită este un lucru la fel de minunat ca un biberon cu lapte cald. Lectura şi cărţile devin astfel o dovadă în plus de afecţiune din partea celor mari şi o activitate extrem de plăcută pentru copii.

Timpul trece şi copiii cresc, iar şcoala le cere să înveţe singuri să citească. Astfel, sentimentul de plăcere şi confort se poate transforma într-o corvoadă. Uneori începutul este greu, copiii nu reuşesc din prima să citească şi resimt presiunea şi aşteptările apăsătoare ale părinţilor şi ale profesorilor. Textul din faţa lor nu mai este cărticica preferată, pe care le-o citeau părinţii sau bunicii, ci un pasaj oarecare. Prin urmare, cititul devine o responsabilitate supărătoare, o datorie pe care trebuie să o ducă la bun sfârşit, uneori frustraţi, alteori plictisiţi.

În acelaşi timp, părinţii fac marea greşeală de a se retrage şi de a-şi lăsa copiii să-şi dezvolte independent abilitatea de a citi. Nu le mai citesc, gândindu-se că e mai bine să descopere singuri lectura. Această concepţie este total greşită. Din contră, acesta este momentul când cei mici au nevoie de o voce caldă care să le citească şi să le amintească de bucuria lecturii. Fără să simtă din nou această plăcere, copiii vor considera cititul o îndatorire greoaie. Prin urmare, datoria părinţilor este să le reamintească celor mici bucuria de a deschide o carte şi să găsească modalităţi de a face această bucurie permanentă.

În cazul celor mai mici cititori, este esenţial să le creem un mediu plăcut, confortabil, în care să citească, cu o lumină bună şi fără alte lucruri care să le distragă atenţia (un televizor aprins sau persoane care să se plimbe prin cameră). Putem stabili împreună un loc anume şi un moment al zilei unde să citim, deoarece, pentru copii, ritualurile sunt foarte importante.

În cazul copiilor mai mari, trebuie să le punem cărţile la dispoziţie, oricând şi oriunde: în bucătărie, în baie sau în maşină. Este foarte bine ca aceştia să fie mereu înconjuraţi de materiale pe care le pot citi. În plus, ar trebui să-i ducem regulat în librării, să se bucure de gama largă de titluri din jurul lor şi să le aleagă pe acelea care le plac.

De asemenea, este foarte important să le demonstrăm copiilor cum cititul îi poate ajuta în activitatea de zi cu zi: le arătăm o reţetă culinară şi preparăm mâncarea după citirea acesteia, asamblăm o jucărie urmând instrucţiunile sau mergem la magazin şi găsim produsele de care avem nevoie, citind pe ambalaje. Este indicat ca cei mici să se simtă implicaţi şi să înţeleagă cât de important este cititul în viaţa lor. 

Editura Cartea Copiilor oferă multe cărţi pentru vârste mici – “Prima mea carte despre culori”, “Prima mea carte despre numere” (ediţii bilingve, în limba română şi în engleză), “Omida mâncăcioasă” şi “Vrei să fii prietenul meu?”. Toate acestea au pagini cartonate şi colţuri rotunjite, pentru a avea caracteristicile unor adevărate jucării, atractive, rezistente şi mai ales sigure pentru bebeluşi.
Pentru copiii mai mari, Cartea Copiilor pune la dispoziţie poveşti cu tâlc însoţite de ilustraţii de valoare, create de artişti renumiţi la nivel internaţional: Anita Jeram („Ghici cât de mult te iubesc”), Nami Adachi („Şcoala urşilor”), Silke Leffler („Balul florilor”) sau Mauri Kunnas („Moş Crăciun”).




* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Cele mai frumoase...,  De ce spun copii NU,  Vrei să fii prietenul...,  Cititul se poate invata...,  Lectura pentru bebeluşi...,  Prima mea carte despre...,  1, 2, 3… hai la Zoo!,  Un altfel de Robin Hood,  Miffy, celebrul personaj...,  Scoala ursilor,  Basmele padurii,  Povestea primelor daruri...,  Nu ti-e somn, ursuletule?,  De ce fac copiii crize...,  Ziua lui Miffy,  Iepurasul de catifea,  Ghici cat de mult te...,  “Pozna lui Jackie”, o...,  Prima mea carte despre...,  Importanţa lecturii...

 
SUS