Situat la peste 2400 m altitudine, Machu Picchu sau Orasul pierdut este, cu siguranta, cel mai cunoscut simbol al imperiului incas.
Machu Picchu se afla in valea Urubamba din Peru, la aproximativ 70 de kilometri de Cusco, si a reintrat in atentia intregii lumi dupa 1911, cand a fost redescoperit de un grup de arheologi americani, dupa ce, secole de-a randul, a fost dat uitarii.
Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume. În timp ce incaşii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incaşiil-au transformat într-un mic dar extraordinar oraş. Invizibil de dedesubt şi complet natural limitat, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.
Se spune ca orasul a fost construit la mijlocul secolului al XV-lea si ca servea ca statiune montana pentru nobilimea incasa. Aici existau temple si palate, statui si monumente dedicate zeitatilor incase si curti unde locuiau slujitorii. in oras nu se aflau niciodata mai mult de 1000 de locuitori, iar in timpul sezonului ploios, cand nobilimea nu calca prin aceste locuri, numarul rezidentilor permanenti nu depasea 100.
Asadar, in momentul actual, statiunea montana a incasilor este cel mai important obiectiv arheologic din America de Sud, vizitat de turisti. Din 1983 a devenit zona protejata de UNESCO, organizatie care incearca sa ia masuri pentru prevenirea distrugerii acestui loc de catre turisti (in 2006, aproape 800.000 de oameni au vizitat Machu Picchu). Si au ce admira aici.
In vremurile bune, complexul era impartit in trei zone: zona sacra, zona oamenilor de rand si zona preotilor si a nobilimii.
In zona sacra pot fi vazute Templul Culorilor, Intihuatana si Camera cu trei ferestre, toate dedicate lui Inti, zeul soarelui si totodata zeitatea incasa suprema. in zona nobilimii sunt casele in care stateau nobilii (adevarate palate avand camere trapezoidale), iar in cea populara locuiau servitorii.
De asemenea, aici mai exista Mausoleul monumental, o statuie cioplita in piatra, goala pe interior si folosita pentru ritualuri si sacrificii. Stilul arhitectonic incas este prezent pretutindeni. Marturie stau zidurile de piatra construite din blocuri perfect imbinate. Se spune ca incasii nu au folosit niciodata roata. Chiar si in zilele noastre e imposibil de explicat cum au fost deplasate aceste blocuri imense de piatra. Parerea unanima este ca, pentru a le impinge pe planuri inclinate, s-a uzat de forta umana. Complexul Machu Picchu fascineaza turistul prin cele peste 140 de constructii si peste 100 de randuri de trepte, majoritatea sapate in blocuri compacte de granit.
De asemenea, de interes istoric si arheologic sunt sistemele de irigatii si drumurile construite de incasi. 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reţeaua romană de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate în zonele mlăştinoase şi nisipoase! De ce acest efort de tăiere de "autostrăzi" în coastele anzilor, dacă incaşii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km şi locuri de odihnă din 20 în 20 de km. Ideea utilizării drept piste de aterizare-decolare a fost avansată de foarte mulţi cercetători, dar nu există dovezi credibile... nu înca... Nici un drum special amenajat nu ducea către Machu Picchu. Această enclavă (probabil a preoţilor, putând adăposti doar 500 de persoane) există parcă în afara timpului şi spaţiului, ascunzând mistere încă de nepătruns.
Comentează
Recomandă
