Ca sa satisfaci nevoia de libertate a copilului, îngrijeste-te de urmatoarele aspecte: mai întai, asigura-te ca locuinta si gradina ta prezinta siguranta pentru jocul copiilor.In al doilea rind , trebuie sa fii acel gen de persoana care sa încurajeze simtamantul de bine si de siguranta al copilului – o persoana capabila sa-l protejeze atat de pericole fizice, cat si de vatamari psihice. Nu folosi cuvinte aspre, jignitoare, nu te deda la vorbe nefolositoare, la barfa, la acuzatii sau la critica la adresa altora, în prezenta copiilor.
Copiii au nevoie sa faca miscare. Copiii, în special cei mici, învata prin propriile miscari. Asezarea unei temelii sanatoase, în ceea ce priveste capacitatile fizice ale copilului, s-a dovedit a fi o premisa importanta pentru deprinderea unor abilitati predominant intelectuale, cum ar fi cititul.

Înainte ca un copil sa intre în clasa întai, el trebuie sa fi experimentat o varietate de activitati fizice, menite sa-i dezvolte abilitatile motorii. De fapt, în momentul începerii scolii, sunt recomandate  urmatoarele activitati fizice:

1. Sa alerge cu mare atentie, fara sa se loveasca de obstacole.
2. Sa fuga, sa sara peste un obstacol, sa sara de pe o treapta,
într-un picior.
3. Sa stea în echilibru pe un singur picior.
4. Sa loveasca o tinta mare, aruncand o minge pe sub mana sau
peste mana.
5. Sa deseneze un cerc, un patrat, un triunghi si un dreptunghi.
6. Sa se îmbrace singur, aceasta incluzand si încheierea nasturilor
sau a altor închizatori (fermoar, capse etc.).
7. Sa se lege la sireturi.

  S-ar putea ca, la începutul clasei întai, unii copii sa nu fie în stare sa îndeplineasca în mod perfect toate aceste lucruri, dar ar trebui sa progreseze, dobandind control total asupra miscarilor lor. Precizia în miscare trebuie sa fie castigata înaintea deprinderilor din domeniul intelectual mai avansat. Fara libertatea (si încurajarea) de a practica si dezvolta aceste capacitati, pe parcursul anilor prescolari, copilul tau va fi inferior celorlalti cand va intra într-un program
scolar predominant intelectual. Relatiile lui cu alti copii, de asemenea, pot avea de suferit, daca deprinderile de miscare sunt deficitare. Prietenii de joaca vor începe sa rada de copilul neîndemanatic, care nu este în stare sa se dea singur
 în leagan, sa mearga cu tricicleta sau sa se catere în copac la fel ca ei.
Copiii au nevoie sa exploreze. La copilul mic, mintea este la fel de activa pe cat îi este corpul. El este curios: vrea sa descopere cum functioneaza lucrurile, unde se afla ele si cum se simt la pipait. Combinand nevoia de miscare a copilului cu cea de cunoastere, îl veti putea conduce catre o atitudine cercetatoare, exploratoare, încununata de descoperiri. Psihologii afirma ca, pe parcursul acestor ani, curiozitatea este o  caracteristica de comportament în pericol de a ramane neexploatata,  daca parintii nu-i înteleg pe deplin valoarea. Atunci cand bebelusii, aflati la varsta mersului de-a busilea, sunt tinuti închisi în tarcul de joaca, doar pentru ca parintii sa stea linistiti, micutii sunt limitati în dorinta lor de cunoastere. Cand, la varsta mersului în picioare, copii sunt tinuti în casa, de teama ca se vor murdari sau vor cadea si se vor lovi, posibilitatea lor de explorare este, de asemenea, îngradita. Cand îi spui tot timpul copilului: „Nu
atinge”, sau cand toate obiectele pe care vrea sa le cerceteze îi sunt luate imediat din mana, el se simte frustrat în dorinta sa de cunoastere si este împiedicat sa-si dezvolte sistemul mental necesar gandirii abstracte, de mai tarziu.

Probabil ca va actiona într-unul din aceste doua moduri:
O prima posibilitate este sa exploreze pe ascuns, atingand obiectele interzise sau ducandu-se în locurile oprite, atunci cand tu esti întors cu spatele. Aceasta atitudine poate conduce la accidentari, datorate lipsei de supraveghere.
Este mult mai bine sa-i spui copilului curios: „Îti tin eu vaza, daca vrei s-o atingi” sau: „Daca vrei sa stii ce este dincolo de gard, hai sa mergem împreuna”. Sau, mai simplu, îndeparteaza din calea lui acele lucruri de valoare, de care nu vrei sa se atinga.
Cea de-a doua reactie pe care o poate avea copilul tau, daca nu-i îngadui sa exploreze, este aceea de a asculta avertizarea ta si de a-si inhiba dorinta de explorare. Aceasta atitudine va afecta, peste ani, succesul sau în activitatile intelectuale scolare. Spiritul explorator este important pentru învatare. Cand va atinge varsta gradinitei sau a clasei întai, copilul cu dorinta de explorare franta s-ar putea sa-i fie teama sa cerceteze mediul înconjurator, chiar daca, în sufletul sau, este curios sa-l descopere.