Strategia "in forta": Să-ti pui copilul in pat si sa pleci... Apoi dati tot ce aveti mai bun in voi si ignorati orice fel de proteste. Daca cel mic iese din camera duceti-l imediat inapoi si spuneti-i foarte simplu: "Trebuie sa stai in pat." Unii experţi sugerează chiar incuierea usii sau punerea unei stavile de vreun fel in asa fel incat sa nu fie nicio scapare. Această tehnică poate fi grea pentru ambii "combatanti", mamă (sau tată, ceea ce este chiar mai recomandabil) şi copil, dar de cele mai multe ori funcţionează foarte bine şi mai repede.

Metoda asteptarilor succesive: să-ti pui copilul la culcare, dar spune-i că vei reveni în cinci minute, pentru a vedea daca totul este in regula - şi asa sa faci. urmeze cu care promit. Apoi, continui sa il vizitezi, dar asteptand intervale din ce in ce mai lungi inainte sa te intorci in camera lui. În cele din urmă, copilul se va plictisi sa te tot astepte si va adormi... Aceasta este metoda pe care cei mai multi parinti o aleg, se pare.

Abordarea blanda: stai în camera copilului, dar nu te apropii de pat si nu interacţionezi cu cel mic. De exemplu, prima noapte stai într-un scaun langa patul lui. Trebuie sa nu faci nimic interesant. Sa fii, pur si simplu, un parinte plictisitor. Aproape ca un obiect. În fiecare noapte, apoi, te muti mai departe de el, spre usa. În mod normal, pana cand ajungi la usa cel mic se invata să adoarma pe cont propriu...

Voi ce metoda ati ales ? Una dintre cele trei ? Alta ? Vedeti in pagina a doua a acestui articol timpul necesar de somn al unui copil, potrivit cercetatorilor americani.