Ce ne facem când copilului nostru de nici 5 ani încep să i se clatine dinţişorii? Alternativele le ştim din bătrâni. Ce ne facem când copilului nostru de nici 5 ani încep să i se clatine dinţişorii? Cam orice părinte este luat prin surprindere să vadă cum creşte copilul lui mai repede decât îşi dă seama.
Bineînţeles că încep întrebările sperietoare: Deja? La doar 5 ani? Dacă nu e în regulă? Dacă se întâmplă ceva cu dantura lui? Dacă s-a lovit? Dacă... dacă... dacă...
Ce facem?
1. Mai întâi explicăm copilului cum stau lucrurile ca să nu se sperie şi el mai tare ca noi.
2. Prindem curaj ca să-i scoatem dintele care se mişcă. Cu aţa este cel mai simplu, aşa cum ne amintim de când eram mici. Cui are curaj să facă şi şmecheria cu legarea aţei de clanţă şi nu-i tremură şi mâinile şi picioarele, i-ar fi şi mai uşor.
3. Şi-acum e acum: ce facem cu Dinţişooor?
Legăm aţa cu dinţişorul la mânuţă ca să se mândrească copilul, eventual să-l ia şi la grădiniţă ca să se mire toţi piticii.
sau:
aruncăm dinţişorul peste casă (cine are) cu o incantaţie de genul “Ia cioară un dinte de oţel şi dă-mi altul de fier” sau cealaltă variantă, "ia cioară un dinte de os şi dă-mi altul de oţel, să mănânc pietre cu el". Asta numai dacă ţinem morţiş să mănânce pietre cu dinţii...
ori:
îi punem sub pernă şi vine noaptea Zâna Măseluţă, numai când copilul a adormit (poate aşa se culca şi el mai devreme…) şi lasă sub pernă 10 lei. Dar stai! Ce face Zâna cu atâţia dinţi?! Şi-apoi Varianta de Zână Măseluţă "comercială" care plăteşte dinţi nu-i prea convenabilă; nu de alta, dar un copil are vreo 20 de dinţi, cu tot cu măsele).
fie:
furăm dintele şi înghiţim găluşca că Zâna Măseluţă ia (pe gratis de data asta) dinţii de lapte copiilor mai mari pentru a putea dărui bebeluşilor dinţişori până vin cei definitivi.
Numai că Zâna care îi reciclează ca să-i dea bebeluşilor ar fi o minciună cam gogonată şi s-ar putea ca prichindelul să nu ne creadă.
Creştem noi mari!
|