| |
|
| |
Degeaba i-a explicat mami toată vara că va găsi la gradiniţă pe Albă ca Zăpada cu mulţi-mulţi piticuţi care stau la nişte măsuţe mici-mici, pe nişte scăunele mici-mici. O ţinea una şi bună: nu voia nici măcar să audă de sus-numita locaţie.
De ce să merg la grădiniţă? De ce nu mai stau acasă cu mami ? De ce să mă trezesc atât de devreme în fiecare dimineaţă? De ce să mă joc cu copii pe care nu-i cunosc? Cam acestea erau întrebările la care trebuia să răspund în fiecare dimineaţă, pe drumul spre grădiniţă. Cel mai greu era să fac faţă acestei avalanşe de reproşuri.
Fusese pregătit din timp în legătura cu marea schimbare ce avea să se producă în viaţa lui. I-am povestit cât de frumos e la gradiniţă despre copiii pe care avea să-i cunoască, i-am vorbit îndelung despre rolul de mamă al educatoarei, despre prieteniile pe care avea să le lege. Într-un cuvânt fusese avertizat. Şi cu toate că nu-l prea trăgea aţa spre grădiniţă, în prima zi a acceptat să meargă acolo. Ba chiar s-a oferit să ducă în braţe buchetul de flori pentru doamna educatoare, chiar dacă era mai înalt decât el. Repetând de mai multe ori explicaţiile pe care le ştia deja, deoarece pe drum îi venise ideea că mai bine ar fi să mergem în parc să ne jucăm, am ajuns la grădiniţă. Pentru că doamna educatoare ne-a întâmpinat cu un zâmbet cald şi braţele deschise şi pentru că i-am promis micuţului că mă voi întoarce să-l iau de îndată ce plec de la serviciu, dar şi neavând prea mult timp pentru a riposta, a acceptat cu ochii plini de lacrimi să rămână.
Urmatoarea zi, o noua încercare. Bineînţeles, tirul “de ce”-urilor se porneşte din nou. După ce a înţeles că trebuie să mergem că ne aşteaptă copiii şi doamna educatoare să ne jucăm, că nu putem rămâne în parc pentru că e prea frig, merge de voie, de nevoie la grădiniţă. După ce am stat toată dimineaţa ca pe ghimpi am aflat că s-a oprit din plâns la scurt timp dupa plecarea mea, dar a intrat în “grevă”. N-a vrut să vorbească cu nimeni şi n-a mâncat nimic. Şi uite aşa s-a mai încheiat încă o zi de grădiniţă. În drum spre casă a fost foarte liniştit ba chiar a spus că i-a plăcut la grădiniţă şi că o să mai vină. Dar urmatoarea zi s-a gândit că ar fi bine să stea şi mami la grădiniţă şi am luat-o din nou de la capăt. Degeaba hotărâsem amândoi de comun acord că trebuie să mergem fiecare la treaba lui. Nu mai era de acord cu asta.
Dupa câteva zile s-a obişnuit cu noul statut, chiar dacă la început acesta nu i-a plăcut în mod deosebit. Din răsfăţatul familiei, s-a trezit brusc unul dintre cei şapte (de fapt mai mulţi) pitici care se luptă pentru atenţia educatoarei, alias Albă ca Zăpada.
Acum aflăm cu mare bucurie că are deja colegi preferaţi, că este mai sociabil, că toate doamnele de la grădiniţă sunt mămicile lui şi ascultăm încântaţi primele lui poezii şi cântecele.
Şi iată cum, la trei anişori, mica noastră comoară a atins încă o piatră de hotar. Un pas emoţional atât pentru el, cât şi pentru noi, ca părinţi.
|
|
* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate. |
| |
| Articole similare: |
| Prima zi de gradinita, Prima mea carte despre..., Frica de gradinita, Prima zi de scoala, Prima pereche de..., Prima baita, La revedere gradinita!, Tare-i greu sa fii copil..., Gradinita de acasa, Cand vorbirea intarzie..., Prima mea carte despre..., Saptamana Portilor..., Sunt depresiva, Papusile Rubens Barn , Unde pleci, mami?, Cum sa cresti un CITITOR |
|
 | Recomandă unui prieten | |
 | Top colaboratoriMai | |
 | Cele mai citite articole |
|
- 75 vizualizări
- 73 vizualizări
- 62 vizualizări
- 37 vizualizări | |
| Uite ca si cainii pot face surfing !
|
 | Gluma zilei | Lastunul olteanului
Un oltean se duce cu Lastunul la service:
- Reparati-mi, va rog, [...] |
|
 | Jocuri | Toată lumea se joacă indiferent de vârsta.
Incearcă şi tu jocurile recomandate de comunitatea noastră | Balance |
|
|
| | Pentru comunicare şi promovare în site-ul Ceimici.Ro vă rugăm să trimiteţi informaţiile şi materialele la adresa: or.araesid@araesid |
| |
|
|
|
|
Comentează
Recomandă
