Logo
img
img
HomeimgArticoleimgGrădiniţeimgConcursuriimgComunitateimgDesene de coloratimgVideoimgJocuriimgConversaţiiimgTeste
AcasăArticoleCresterea copiluluiAlaptareaTemeri mari, rezolvari usoare si rapide.
img img img img img
img
img
img
Comentează img Recomandă img
Trimite
img
Tipăreşte
img
10,00
2 voturi
2966 afisări
img
img
img
img img img img img

Temeri mari, rezolvari usoare si rapide.

Articol adăugat de Dumitrica Popescu  Offline la 05 august 2010*

Temeri mari, rezolvari usoare si rapide.

Incerc sa va impartasesc din merile mele temeri de mamica si cum am reusit sa rezolv mari probleme usor, repede, dar cu multe lupta cu mine si cu incredere in fortele proprii.

Dragi cititori,

Incep prin a va marturisi ca, desi am doar 26 de ani, am devenit mamica unei fetite superbe la doar 23, consider, acum, ca pentru mine, cresterea unui copil nu mai reprezinta o mare taina.
De ce?


Inca din prima zi, de la nastere, am avut parte doar de sprijinul sotului meu in cresterea si ingrijirea fetitei, bunicile fiind una plecata la munca in strainatate, iar cealalta rupsese canalele de comunicatie cu noi. 
Primele si singurele sfaturi legate de aceasta superba activitate le-am primit, in urma intrebarilor mele, de la asistentele de la neonatologie atat cat am fost in maternitate, si de la nasa mea, care a venit acasa sa-i faca prima baita si, evident, i-s pus un pampers, atunci cand am revenit in cuibul nostru.
Dupa plecarea nasei mele, sprijinul a fost internetul. Acolo am gasit toate informatiile necesare. Si ca sa nu fiu nedreapta, am mai primit ceva sfaturi, bune, de la asistenta medicului de familie, care ne vizita saptamanal acasa.
In fine, consider ca m-am descurcat foarte bine, iar aprecierea o regasesc mai ales in afirmatiile entuziaste ale celor care o complimenteaza pe Felicia, atat pentru felul in care a crescut, cat si pentru frumusetea ei si felul in care se comporta.
Bineinteles ca am avut si noi momentele noastre dificile, unele chiar foarte dificile. Printre cele dificile pot sa le incadrez pe urmatorarele: intarcatul si olita.

Din totdeauna, mi-am dorit sa pot sa-mi alaptez copilul/copii. Dumnezeu m-a ajutat si, pe Felicia am reusit sa o alaptez foarte frumos pana la 2 ani. Momentul in care am hotarat intarcarea a fost foarte greu, cu atat mai mult cu cat, citisem pe internet ca, de regula, acest eveniment se produce cu succes daca fetita este "trimisa" in vacanta la bunici cateva zile, pana la o saptamana. Acest lucru pentru mine era practic imposibil. M-am informat, bineinteles, si cu privire la modificarile prin care vor trece corpul meu si cum anume trebuie sa procedez ca sa diminuez efectele negative ale intreruperii unui astfel de proces.

Ma gandeam ca imi este imposibil sa reusesc sa fac acest lucru, cu atat mai mult cu cat, Felicia "se alapta" ziua ( de 2 ori ), dar mai ales noaptea ( de 3-4 ori), ea dormind cu mine.
Mi-am luat inima in dinti si mi-am spus: "Asta e, trebuie sa o fac si pe asta!". Am ales, pentru mine, metoda care mi s-a parut ca ar fi cea mai buna, respectiv legarea sanilor ( strangerea ) cu un prosop. Am ales varianta aceasta pentru ca citisem despre pilulele recomandate ca produc stari de foarte rau si ma gandeam ca nu pot sa risc asa ceva, mai ales ca fetita statea toata ziua cu mine, sotul fiind la serviciu. Cu fetita am adoptat o alta tactica, respectiv am incercat sa-i schimb sanul cu ceai din biberon. Am dat gres, pentru ca sugand, ea nu a fost obisnuita cu biberonul, suzeta nu a vrut-o niciodata, deci, pentru ea, siliconul acela era de nesuportat. Am cumparat canuta cu picurator si i-am dat lapte din comert, iar atunci cand ar fi vrut sa suga, ii incalzeam lapte, si, incet, incet, a inceput sa-i placa. Bineinteles, cu plansete, cu tipete, cu suspine. Incerca mereu sa-mi ridice tricoul, eu nu o lasam, ii spuneam ca a venit un nene si ne-a certat, ne-a spus ca nu e frumos sa mai umblam acolo, acum, asa mari, ca au obosit si ele ( sanii ) si ca trebuie sa se odihneasca. A durat cam 5-6 zile tot acest chin. In acest rastimp, pot sa va spun ca eu aveam niste dureri groaznice. Nu se intampla asa cum scria pe net, ca da laptele inapoi si gata treaba, problema e rezolvata. Intamplarea a facut ca in a 5 -a, a 6-a zi de suferinta, sa am un examen. Trebuia sa o las cu o ruda si nu prea vroia sa adoarma. Eu ma grabeam, asa ca intr-un final am zis ca nu o fi mare caz daca o alaptez pentru ultima data ( asa adormea ea cel mai bine ). Am procedat in consecinta. Si, ce credeti? Mare minune - pentru mine cel putin. Fetita a adormit in 5 minute, sanii s-au golit complet si nici ca au mai dat vreun semn de productie lactata. Acela a fost momentul culminant. Si nici fetita nu a mai cerut san de atunci.


Nu stiu cum sa numesc aceasta "metoda", poate inspiratie de moment si sentimente atotcunoscatoare de mama. 
Iar referitor la olita, momentul decisiv s-a intamplat pe la 2 ani si o luna, adica la o luna de la intarcare. Cum am procedat? Ma refer bineinteles, tot la un lucru pe care nu credeam ca o sa-l vad vreodata realizat. Asta pentru ca Felicia, de fiecare data cand vedea olita, fugea de manca pamantul.
Iata! Am hotarat ca ar fi bine daca am merge la casa strabunicii ( noi stam la bloc ), vara fiind, sa stam vreo cateva zile, timp in care sa o lasam sa stea cu chilotei, dar fara pampers ( pe care nu prea il mai suporta ). O lasam sa se joace in gradina si nu prea o stresam sa foloseasca olita, afara fiind. Cand intra in casa, in schimb, de fiecare data cand nu se abtinea si facea pe ea, o certam serios, o mustruluiam si, drept vorbind, ii mai dadeam o "stearsa" la fundulet. Azi asa, maine asa, a 4-a zi m-am suparat foarte tare. Vedeam ca nu am nici un rezultat si ma cuprindea deznadejdea. Am uitat sa mentionez ca pampersul i-am scos dintr-o data atat ziua, cat si noaptea. Puneam noaptea pe pat paturele de infasat si o trezeam de cate 2, 3 ori sa faca la olita. Incet, incet, din cauza certurilor si a modului un pic mai distant de a ma comporta cu ea, s-a invatat cu olita si a acceptat-o. Sa ma intorc dar, la a 4 -a zi. Suparata fiind, am certat-o ceva mai tare si mai rece decat in zilele trecute. Nu i-a placut ce i-am spus si, mai ales, ca nu mai vorbeam cu ea, drept pentru care, ca sa ma imbuneze s-a asezat pe olita si a spus:"Uite mami, nu mai fi suparata pe mine, ca fac la olita!". Puteti deja sa va inchipuiti ca o fericire imensa mi-a invadat inima, mai ales pentru cuvintele pe care le-a rostit. Si mai apoi, pentru ca din acel moment olita era un obiect placut chiar pentru ea. In 2 luni, nu mai aveam deja nici una din marile probleme pe care nu credeam ca le pot rezolva vreodata.

Dupa cum observati, nu am adoptat cine stie ce tactici sau metode complicate. Am procedat asa cum am considerat eu ca este bine pentru copil si pentru mine, calauzita fiind de marea dragoste ce i-o port. Instinctul matern cred ca face totul in astfel de situatii. Nu va pot sfatui, dragi cititoare, decat sa va urmati instinctul de mame, si  sa va incredeti in fortele proprii si in copii vostri. Sunt niste comori si niste izvoare vesnice de momente frumoase pentru parintii lor.


* autorul declară că acest articol îi aparţine în totalitate.
img img img img img
img
img
img
img
img
img
img img img img img
img img img img img
img
img
img
Comentarii
Răspunde

img img img img img
img
img
img
Atenţie
- Trebuie să te autentifici pentru a putea scrie comentarii
- Nu ai cont? Click aici pentru inregistrare

- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
img
img
img
img img img img img
Comentariul tău:
- Toţi membrii de pe Diseara.Ro se pot loga pe acest site folosind aceleaşi date de utilizator pentru a comenta
Click aici pentru a te autentifica
img
img
img
img img img img img
Articole similare:
Cea mai frumoasa clipa...,  Ingrijirea dintisorilor...,  Incursiune asupra...,  Ce am urat la primele 3...,  Care dintre mamicile...,  Cum se previne /...,  Cand vorbirea intarzie...,  5 Probleme care...,  Probleme de alaptare si...,  Spitalele romanesti - un...,  Viata prin ochii...,  O zi din viata unei mame,  Lucruri mărunte,  File amare din viata...,  Ziua mamei,  Franturi din viata celor...,  Viata prin ochii unui...,  Copiii si zodiile lor,  Masajul pentru bebelusi,  Importanţa lecturii...

 
SUS