Prima si cea mai simpla emotie pe care o descoperim este curiozitatea.
Copiii sunt fiinte curioase. Gandeste-te la un bebelus, in brate, incapabil de a plange. El va incearca sa ajunga la cerceii tai sclipitori, sa-ti dea jos ochelarii sau sa-ti atinga fata cu degetele lui micute. Se apleaca si te urmareste in timp ce mananci. Ochii lui urmaresc miscarea oamenilor, animalelor sau a obiectelor.
Gandeste-te la copiii ce abia merg de-a busilea. Ei pot gasi intotdeauna si cel mai mic fir de praf dintr-un covor ce abia a fost aspirat. Gasesc lucruri pe care niciodata nu ai fi crezut ca vor reusi sa ajunga la ele, se joaca cu hartia igienica, mesteca jucarii sau iti scot cartile din biblioteca. Orice este in raza lor de actiune, trebuie explorat.
Fiind parinte, este foarte important sa constientizam cu totii rolul curiozitatii in modelarea vietii copiilor nostri. Trebuie sa respectam aceasta caracteristica innascuta, raspunzand pozitiv la dorinta copilului de a invata. Ei nu trebuie pedepsiti pentru ca ating anumite lucruri din casa sau pentru faptul ca sunt creativi cu obiectele pe care le gasesc. Nu trebuie opriti din a explora tot ce este in jurul lor. In cazul in care sunt anumite lucruri de valoare si la care nu ati dori sa ajunga copilul dvs., atunci incercati sa le puneti intr-un loc unde acesta nu va putea ajunge. Nu lasati ca lucrurile din casa sa aibe mai multa valoare decat dezvoltarea propriului copil. Va veni si vremea cand acesta va constientiza ca un lucru este de valoare pentru familie.
Interesul unui copil pentru mediul inconjurator este ceva natural. A-i cere unui copil sa nu atinga anumite lucruri este ca si cum i-ai cere unei persoane infometate sa nu se atinga de mancarea din fata lui. Daca reusim sa ne implicam si noi la randul nostru in aceasta curiozitate a lor, s-ar putea sa ne ajute sa devenim si noi la randul nostru mai curiosi.
| 
Comentează
Recomandă
